Domnule Iosif Ion Prunner, sunteți dirijorul ultimelor două evenimente ale acestei luni, în care Orchestra și Corul Filarmonicii vor prezenta pe scena Ateneului Român Oratoriul bizantin de Crăciun "Nașterea Domnului" de Paul Constantinescu. Cum a pornit această idee, având în vedere că este o lucrare destul de rar interpretată la noi?

Ideea a fost legată și de Anul Paul Constantinescu - acest an este un an dedicat acestui compozitor. Este, zic eu, o lucrare reprezentativă pentru muzica românească în ce privește această sărbătoare și nu numai. Consider că este cea mai realizată lucrare vocal-simfonică din literatura românească de gen. Și, nu în ultimul rând, consider că o lucrare românească de mare calitate trebuie prezentată în acest an. Acestea au fost principalele gânduri ale noastre de a programa această lucrare. Exact în 1947, în 20 sau 21 decembrie, a fost prezentată în primă audiție de către Constantin Silvestri. Al doilea concert a fost în 5 ianuarie 1948. Fără să fie ceva rotund, este o coincidență ca perioade.

Ce vi se pare esențial de știut și de ascultat când vine vorba de această creație românească despre care se știe că este o capodoperă?

Trebuie gândit că dincolo de structura bizantină, dincolo de influențele muzicii psaltice pe care o regăsim aici, Oratoriul are o construcție foarte clasică cel puțin în ce privește ansamblurile corale mari, ansamblurile vocale, cvartetele sunt foarte clasic alcătuite ca formă. Asta trebuie să înțeleagă publicul și specialiștii, că există această alternanță între aceste recitative care sunt cu text din liturghie, completate cu această formă foarte clasică a marilor ansambluri vocal-instrumentale.

Ce ne puteți spune despre soliștii care vor fi pe scenă alături de dumneavoastră? Cum au primit propunerea de a interpreta Oratoriul?

Au fost încântați și se pare că pentru unii dintre ei, cum ar fi cazul sopranei Veronica Roșca, este pentru prima oară când abordează această lucrare. Alături de ea va fi Antonela Bârnat, tenorul Brătescu și basul Iustinian Zetea.

Aveți în minte și alte lucrări pe care să le dirijați? Mă refer la vocal-simfonicele românești.

Nu numai eu voi dirija, dar și alți dirijori români sau nu chiar români... consider că anul viitor va trebui să încurajăm puternic muzica românească, având în vedere două lucruri: faptul că este centenarul Uniunii Compozitorilor și, al doilea lucru, trebuie să vedem cum este privită muzica românească de către străini. Și aici e suficient să fac trimitere la Festivalul Enescu, în cadrul căruia directorul Vladimir Jurowski are o deschidere deosebită față de muzica românească și o apreciere deosebită. Și-atunci, cred că și noi trebuie să facem acest lucru. Și, repet, nu numai lucrările vocal-simfonice, dar și lucrările simfonice. Și debutul anului va fi marcat de o lucrare care nu s-a mai cântat de aproape 30 de ani dacă nu mai mult, cel puțin la Filarmonică, dar cred că și în București - Suita lui Dumitru Bughici.