După proiectele Paul Celan, "Dark", după spectacolele de muzică şi poezie realizate împreună cu Eugen Suciu şi Ion Mureşan, oferiţi publicului bucureştean o nouă provocare - un musical interactiv. Cum s-a născut ideea acestor poveşti pe tema tarotului?

În urmă cu câţiva ani, într-o discuţie cu poeta şi dramaturgul Saviana Stănescu, eram în căutare de a găsi o formă de spectacol muzical care să permită şi o abordare jazzistică, în sensul de a avea o structură modulară, care poate fi modificată în funcţie de desfăşurarea spectacolului. Şi ea a venit cu această idee a cărţilor, a extragerii unor cărţi din partea publicului…

Cărţi de joc.

Da. Din suita cărţilor se transformă şi dramaturgia spectacolului. Adică fiecare carte reprezintă un moment de spectacol şi depinde cumva de hazard şi de curajul celui care trage cartea. Deci, spectacolul este interactiv. Ea a venit cu această idee şi apoi a făcut câteva texte legate de arcanele principale ale tarotului, care sunt nişte situaţii arhetipale ale existenţei umane. Eu am scris un moment muzical. Am adaptat puţin textul în aşa fel încât să rimeze şi uneori să sune ca un cântec, rezultând 21 de momente. Noi nu jucăm 21 de momente, din raţiuni de timp, dar în funcţie de felul în care sunt extrase cărţile jucăm în general zece momente într-un spectacol cam de o oră.

În sens muzical, care au fost sursele de inspiraţie? Cum aţi alcătuit partitura acestui spectacol? Propuneţi armonii arhaice, contemporane, la ce să ne aşteptăm?

Nu ştiu dacă vă puteţi aştepta la ceva, pentru că este un evantai de situaţii stilistice dintre cele mai neaşteptate care au venit din două surse; din faptul că textele erau de factură diferită şi se potriveau cu un anumit gen muzical, de la reggae la muzica contemporană, la cabaret, la jazz şi varietatea aceasta este interesantă. Mie mi-a fost cumva la îndemână pentru că în trecut am practicat foarte multe genuri muzicale în lunga mea existenţă de instrumentist, aranjeur şi compozitor şi atunci m-am adaptat textelor respective. Sigur, au unitate pentru că este acelaşi ansamblu, un ansamblu vocal care are evident şi replici şi părţi de text. Există şi un maestru de ceremonii care face legătura mai bună între public şi ansamblu.

Înţelegem din afiş şi faptul că acest spectacol reprezintă debutul regizoral pentru dumneavoastră şi întreb în acest sens cum aţi ales protagoniştii, cine sunt ei sau ele şi cum aţi condus repetiţiile în această calitate?

Trebuie să vă spun că spectacolul în alte variante l-am mai jucat la Teatrul Metropolis acum câţiva ani.

Deci, nu este o premieră.

Da, atunci aveam o altă echipă. Este nevoie de actori care să cânte şi să danseze şi atunci trebuie să-ţi formezi o echipă. De data asta e alcătuită numai din fete şi prezentatorul este Tudor Istodor.

Fetele sunt discipolele dumneavoastră?

Toate, fie că sunt studente la Conservator, fie că au fost. Am lucrat spectacolul şi anul trecut în cluburi, iar acum, venind propunerea din partea teatrului, m-am văzut vrând-nevrând regizor, pentru că una este să joci într-un club, unde este şi un spaţiu foarte mic şi unde mişcarea e redusă la minimum şi altceva este să joci pe o scenă cu toate datele unei scene. Atunci a trebuit pentru fiecare dintre aceste momente să inventez o poveste, o mică dramaturgie, să mă ocup de mişcare scenică, oarecum de un decor minimal, şi chiar de lumini.

Deci, muzicianul devine în timp şi regizor! Observăm că dincolo de gestul muzical pur jazzistic vă preocupă ideea de a adăuga sunetului şi această componentă poetică explicită. Mai mult decât atât, spuneţi într-un interviu mai vechi faptul că există un soi de solidaritate între situaţia actuală a muzicii şi a poeziei. Ele trebuie să apară, spuneţi, solidare una alteia, din calcul strategic, pentru o mai bună promovare. Se înscrie Tarot Tails pe această linie?

De data asta un pic mai puţin, pentru că poezia nu este neapărat o poezie în sensul adevărat al cuvântului. Textele nu au fost gândite ca poeme. Au o dimensiune poetică, dar mai degrabă descriptivă a unei imagini din seria tarotului. Însă ceea ce spuneţi este foarte adevărat în ceea ce priveşte poezia de sine stătătoare. Ea este prizată de public mult mai uşor dacă se însoţeşte cu muzică. Au făcut acest lucru şi muzicieni din alte genuri, în muzica folk, doar că de data aceasta nu se adaugă o linie melodică unui poem, sau, aşa cum făceau folkiştii americani din anii 60, muzica să fie gândită împreună cu poemul şi să rezulte un cântec, ci se realizează o alternanţă, sau muzica poate să devină un fundal pentru că poezia adesea este distrusă de interferenţele muzicale, pentru că are şi ea propriul ei ritm şi dacă nu este lăsată să respire, se poate pierde sensul şi atmosfera generală. Dar ca spectacol în care există muzică şi poezie, aş putea spune că este o propunere dintre cele mai fructuoase, pentru că aduce două sectoare de public, le pune în contact, şi deschide pentru ascultătorii de muzică, o carte de poezie, iar pentru cei care citesc poezie, le face cunoscută muzica de jazz. Am realizat chiar cărţi în acest fel, am făcut o ediţie (nu eu, editorul) cu lecturi de Eugen Suciu însoţite de muzică.

Un alt subiect… vă întreb în calitate de curator al stagiunii Artists in residence la ARCUB. Ce noi concerte aţi pregătit pentru primele luni ale noului an?

Deja s-a desfăşurat o jumătate din stagiunea 2017-2018. La 1 februarie, Artists in residence se va deschide cu un concert în care alături de mine vor cânta colaboratori mai vechi - John Betsch la baterie şi Chris Dahlgren la contrabas, iar ca invitat o să-l avem pe Liviu Butoi din Timişoara. În general, Artists in residence se deschide cu un proiect al curatorului. E o combinaţie de curator cu artist în rezidenţă propriu-zis. Va cânta un trio tot internaţional, dar de obicei ne-am orientat pentru a avea artişti români ca şefi de proiect. Aici e vorba de pianistul tânăr Sorin Zlat, care va avea doi englezi invitaţi. O să cânte şi Luiza Zan cu un proiect al ei pe care bucureştenii nu-l ştiu, se numeşte Afrodizzie. Am reuşit să-l aduc pe legendarul saxofonist Lee Konitz, care împlineşte acum 90 de ani şi care face un turneu mondial. Toma Dimitriu, un tânăr pianist care a termină în acest an studiile la facultatea din Groningen, Olanda, va veni cu un cvintet. Scopul stagiunii este de a crea permanenţă şi de a da ocazia artiştilor români să-şi îndeplinească nişte proiecte cu componenţă internaţională sau nişte proiecte mai pretenţioase.

Prin urmare, invitaţia noastră se adresează deopotrivă iubitorilor jazz-ului şi teatrului. Joi 11 ianuarie 2018, de la ora 19.00 în Sala "Ion Băieşu" a Teatrului Dramaturgilor Români din Calea Griviţei nr.64-66, va avea loc spectacolul "Tarot Tales" semnat Mircea Tiberian, avându-i în distribuţie pe Tudor Istodor, Roxana Ardelean, Cătălina Beţa, Nicoleta Gavriliţă, Marta Popovici, Sorina Rotaru, Isabela Simion şi Teodora Spânu.