Veți dirija vineri un concert dedicat Majestății Sale, Regelui Mihai I. Ce înseamnă această ocazie pentru dumneavoastră?

Înseamnă un omagiu pe care îl aduc și eu din modesta mea poziție, de cetățean al acestei țări, pentru cel care a fost ultimul nostru rege și care a reprezentat probabil ultimul semn de noblețe a ceea ce cunoaștem noi, în special din clasa politică românească. E vorba de adevărata aristocrație, aceea a sufletului, a gândului și a acțiunii, lucru pe care Regele Mihai l-a îndeplinit cu întreaga sa modestie, curățenie sufletească, cinste fundamentală și omenie, în întreaga sa existență. Desigur, ne dăm cu toții obolul de respect pentru această uriașă personalitate care a însemnat Regele Mihai I și încercăm cu modestele noastre posibilități să-l omagiem așa cum se cuvine.

Iar dintre toate lucrările care s-ar fi potrivit unei asemenea ocazii ați ales Recviemul german de Brahms.

Da. A fost o alegere fortuită, după părerea mea. În același timp este poate cea mai potrivită lucrare din tot repertoriul de gen, poate cu excepția Recviemului de Mozart pentru a se potrivi cât mai bine pentru acest moment; Recviemul de Brahms este, probabil, opera supremă de gen în repertoriul nostru curent.

Cum veți începe dumneavoastră anul 2018?

Imediat după Anul Nou plec la Filarmonica din Belgrad, unde sunt un oaspete foarte, foarte vechi, din 1984. Va fi o mare provocare acest concert, de această dată, pentru că voi dirija pentru prima dată atât pentru mine, cât și pentru ei, Simfonia a IV-a de Șostakovici, care se știe că este un colos aproape de neurnit. Iată, avem, după atâta și atâta amar de ani, curajul să o abordăm, atât orchestra, cât și eu.