Cel mai recent volum semnat de muzicologul Valentina Sandu-Dediu a apărut anul acesta la Editura Humanitas şi s-a numărat deja printre cele mai bine vândute cinci cărţi de la standul editurii din cadrul Festivalului Enescu (după cum ne arată statisticile publicate de reprezentanţii editurii pe reţelele de socializare). Lansarea oficială va avea loc în data de 14 octombrie, începând cu ora 17:00, la librăria Humanitas Cişmigiu şi va fi urmată de o sesiune de autografe. Aflăm mai multe detalii despre conţinutul volumului, dar şi despre proiectele de viitor ale autoarei, din interviul ce urmează.

A apărut la Editura Humanitas ultimul volum semnat de dumneavoastră, "În căutarea consonanţelor". Ce v-a determinat să vă opriţi asupra acestui titlu?

Întâi m-am gândit, după ce am glumit vizavi de penultimul volum pe care l-am editat acum trei ani tot la Humanitas - "Octave paralele" - deci, am glumit atunci cu domnul Dan Buciu care mi-a fost profesor de teorie şi de armonie, că ar trebui să scot un volum care să se intituleze şi cvinte paralele, nu numai octave paralele. Dar, sigur, m-am gândit totuşi la alt titlu pentru acest volum, care, ca structură, seamănă cumva cu "Octavele paralele", în sensul în care este o suită de eseuri, de articole, de studii, unele mai aplicat muzicologice, altele mai degrabă destinate unui public mai larg. Şi un volum şi altul se termină cu articole mai mici, mici portrete ale unor personalităţi muzicale care mi-au fost aproape fie ca afinităţi, fie aproape pur şi simplu. Dar aici se opresc asemănările şi recunosc că m-am gândit tot la un titlu din domeniul teoriei muzicii. Disonanţa şi consonanţa sunt concepte care pot fi aplicate metaforic. De fapt, la asta m-am şi gândit şi am observat că, adunând aceste eseuri şi articole, consonanţa şi disonanţa - una fără alta nu se poate - traversau cumva majoritatea textelor.

Nu e vorba, de fapt, în acest volum prea mult despre disonanţe şi consonanţe, poate doar într-un studiu aplicat pe muzici de Anatol Vieru şi Tiberiu Olah.

Volumul este structurat în trei mari secţiuni şi o să vă invit să ne spuneţi, în mare, despre ce este vorba în fiecare.

În primul am adunat laolaltă mai multe texte despre diverse aspecte ale istoriei muzicii, de la cum îl vedem astăzi pe Mozart până la cum vedem astăzi interpretarea istorică. Şi nu numai, m-am oprit şi la muzica românească, la Wilhelm Georg Berger, de pildă, cum spuneam… la Vieru şi Olah; Stroe apare, de asemenea, în diverse ipostaze. Dar nu sunt portrete de compozitor, sunt anumite tematici care m-au preocupat în ultimii ani şi care, recunosc, au fost uneori teme de simpozion la care am participat. Să zicem… protestul în muzică; dacă există aşa ceva sau nu.

Într-o a doua parte am prelucrat de fapt un articol pe care l-am scris pentru un lexicon german şi care mi-a folosit mie foarte mult, am aflat foarte multe lucruri despre muzicile noi din toată zona fostă comunistă a Europei şi nu numai a Europei, ci şi a Caucazului. E vorba de un lexicon care se axează pe tema muzicii noi, pe muzica postbelică, şi o priveşte şi din punctul de vedere al ideologiilor, aşadar avangarda vestică şi realismul socialist estic, comunist.

În fine, ultima parte… sunt acele portrete care mi-au fost foarte dragi şi apropiate şi pe care le-am scris din diverse motive. Am marcat trecerea în nefiinţă a lui Pierre Boulez, chiar dacă nu se numără printre compozitorii mei favoriţi, însă nimeni nu poate nega impactul pe care l-a avut asupra muzicii secolului XX. Am vorbit acolo despre Helmut Loos, despre Alexandru Leahu sau Dan Buciu şi mulţi alţi muzicieni care m-au marcat la un moment dat.

Lansarea oficială a cărţii va avea loc peste mai puţin de o săptămână, la Librăria Humanitas Cişmigiu. Aţi putea să ne dezvăluiţi numele celor ce vor lua cuvântul, dacă este cazul?

Am ţinut mult la cei doi invitaţi care vor participa la lansare, sper că într-adevăr am găsit ziua şi data optime; va fi sâmbătă, 14 octombrie, şi alături de mine vor fi scriitoarea Ioana Pârvulescu şi dirijorul Tiberiu Soare.

Cu toate că nu s-a lansat încă oficial, volumul s-a numărat printre cele mai vândute cărţi de la standul Humanitas din Festivalul Enescu. Care au fost gândurile dumneavoastră când aţi aflat acest lucru?

Evident că de mare bucurie, dar cred că aici este meritul, în primul rând, al managementului editurii pentru că s-a gândit, firesc, că o noutate editorială legată de teme de muzică e bine să fie inclusă în standul Humanitas de la Sala Palatului, de pildă, şi nu numai, din toate locurile unde s-a desfăşurat Festivalul Enescu. Cartea s-a aflat la îndemâna melomanilor şi atunci a fost probabil mai uşor de accesat. Eu sigur că am fost încântată.

Vă întreb, în final, la ce lucraţi în prezent.

Mă gândesc la un proiect mai amplu - m-am apucat de altminteri de el, la o carte adevărată. Aceasta însemnând un volum compact, nu alcătuit din segmente mai mult sau mai puţin disparate, şi care o să se axeze probabil pe ideea de naţionalism în muzică, cu accent bine pus pe muzica românească, dar pornind de la diverse naţionalisme, în special ale secolului XX în muzici germane, franceze, sovietice şi nu numai.