Arhivă : Interviuri Înapoi
Festivalul Internațional 'George Enescu' 2017. Interviu cu violoncelistul Zlatomir Fung
În această toamnă, vei reveni în România pentru cele două concerte din Festivalul "George Enescu", în care te vei afla în ipostaza de solist. În cadrul primului concert, care are loc în București, în data de 9 septembrie, vei interpreta un opus semnat de Rodion Șcedrin. Cum ai ajuns la această alegere?
De fapt, a fost un program stabilit încă de anul trecut, dinainte să câștig, și am fost foarte fericit și intrigat de această șansă de a învăța și de a interpreta această lucrare. O voi cânta sub bagheta maestrului Dmitry Sitkovetsky, care a mai cântat-o de multe ori până acum, dar pentru mine va fi prima interpretare a acestui opus.
Ne poți spune, acelora dintre noi care vom asculta lucrarea pentru prima dată, la ce să ne așteptăm?
Cred că se distinge, în primul rând, prin dimensiuni. Este puțin mai scurtă decât un concert obișnuit, are în jur de 16 minute dar, de asemenea, orchestrația este mai intimă. Din anumite puncte de vedere, este ca un concert dublu pentru violoncel solo și timpan, care are un rol foarte important. Scriitura alternează, în esență, între aceste figuri lirice, melancolice ale violoncelului și celelalte figuri mai dure, accentuate, intense, aproape ca niște bătăi. Și mai este acest motiv foarte interesant în lucrare, o serie de duble care curg și apar la violoncel atât la începutul lucrării, cât și pe parcurs.
Evenimentul din data de 9 este inclus, după cum cu siguranță știi, într-o serie de concerte intitulată Muzica Secolului al XXI-lea. Cât de importante consideri că sunt aceste inițiative care își propun să promoveze creațiile compozitorilor contemporani?
Cred că sunt extraordinare și extrem de necesare. Dacă ne uităm puțin la secolul al XIX-lea, este foarte interesant să privim programele concertelor. Orchestrele interpretau muzici care fuseseră scrise cu 20-30 de ani înainte și aceasta era ca o regulă pentru ei. Chiar susțineau operele timpului lor și cred că este o responsabilitate pe care o avem și noi astăzi, în ciuda faptului că există foarte multe capodopere scrise cu mult timp în urmă. Există cu siguranță și mai multe care se nasc chiar acum.
Ce loc ocupă muzica scrisă după 1950 - să spunem - în repertoriul tău?
Aș spune că ocupă acum cam un sfert din repertoriul meu. Din fericire, programele de studii sunt astăzi destul de permisive. De fapt, multe dintre lucrările principale dedicate violoncelului au fost scrise după 1950, grație eforturilor unor muzicieni precum Rostropovich, care a comandat multe capodopere extraordinare dedicate acestui instrument. De asemenea, eu am făcut tot posibilul să caut lucrări care mă interesează și chiar îmi plac provocările; totodată, oportunitatea de a cânta o piesă pentru compozitorul ei este ceva extrem de prețios și rar.
Poți numi unul sau mai mulți compozitori contemporani pe care îi preferi?
Sunt un mare admirator al compozitorului american John Harbison și îmi place, de asemenea, foarte mult muzica lui Alfred Schnitke, deși a murit în urmă cu douăzeci de ani, deci poate că nu mai este considerat contemporan.
În data de 13 septembrie, vei interpreta, alături de Filarmonica de Stat din Sibiu, Simfonia Concertantă de George Enescu, aceeași lucrare cu care ai câștigat, cu un an în urmă, Concursul "George Enescu".
Această lucrare este specială pentru mine, dat fiind faptul că a fost lucrarea pe care am interpretat-o în finala competiției. Este o piesă foarte utilă. Degajă optimism, un fel de pasiune clocotitoare și este extrem de lirică. De fapt, foarte puține dintre pasajele atribuite violoncelului sunt de virtuozitate numai de dragul de a fi. Cel mai adesea au un subînțeles liric. Revenind la piesă, sunt absolut încântat, o privesc acum cu și mai multă iubire și apreciere; nici nu pot exprima cât de minunat este să o pot cânta din nou, mai ales în România.
Ai mai cântat-o anul acesta, după Concursul Enescu?
Nu, așa că abia aștept această oportunitate, de a mă întoarce la ea aproape exact un an mai târziu.
Consideri că obținerea premiului I la Concursul Enescu ți-a influențat în vreun fel cariera?
Cred că am fost foarte norocos, desigur, să obțin premiul I și cred că a fost foarte important pentru mine. M-am bucurat de publicitate aici, în Statele Unite, unde locuiesc și am fost contactat de o orchestră pentru un concert, cred că tot în urma acelui premiu. În plus, ideea transmisiunii pe medici.tv a fost absolut minunată, din punctul de vedere al calității înregistrării, iar publicitatea reieșită din acest lucru este cu siguranță ceva pentru care sunt foarte recunoscător.
În ceea ce privește planurile tale de viitor, intenționezi să participi în continuare la competiții sau să te concentrezi mai mult pe concerte și pe îmbogățirea repertoriului?
Aș spune că este dificil să știu exact cum voi continua în orice moment pentru că peisajul lumii moderne a muzicii clasice este într-o continuă schimbare. Personal, am o reală pasiune pentru susținerea de recitaluri și mi-ar plăcea să continui să fac acest lucru mai mult și să găsesc mai multe ocazii de a explora repertoriul de recital mai puțin cântat de obicei. Pe de altă parte, s-ar putea să iau în considerare participarea la încă una sau mai multe competiții în viitor pentru că publicitatea și recunoașterea pe care o oferă pot fi, în unele cazuri, foarte utile pentru cariera unui tânăr muzician.