Arhivă : Interviuri Înapoi

Festivalul George Enescu 2017. Interviu cu violonistul Christian Tetzlaff

Publicat: marți, 5 Septembrie 2017 , ora 10.37

Violonistul a fost solistul celui de-al doilea concert susținut la Sala Palatului de London Symphonic Orchestra, dirijată de Vladimir Jurowski.

Christian Tetzlaff, sunteți unul dintre violoniștii contemporani cu cea mai aglomerată agendă. Chiar acum sunteți departe de Germania, în Statele Unite, înaintea unei serii de concerte pe care le susțineți la Chicago și New York, după care veți reveni în Europa pentru o vară plină de alte concerte și recitaluri. În acest context, revenirea dumneavoastră la București ne onorează și ne bucură, o dată în plus. Ce înseamnă însă pentru dumneavoastră această revenire?

Pentru mine, figura compozitorului George Enescu este una fantastică. Am cântat din creația lui deja Sonata a II-a pentru vioară și Octuorul de coarde, iar opera "Oedip" îmi este foarte dragă. Am mai participat odată la festival, în 2013. Este un festival nemaipomenit purtând numele lui George Enescu, un compozitor care este foarte important să rămână o figură prezentă și actuală. Din păcate nu am putut veni mai des la București, dar mă bucur foarte mult acum că am ocazia să cânt din nou pentru publicul român, în curând.


Așa este. Ați inclus de câteva ori Sonata a II-a op.6 pentru vioară și pian de Enescu în recitalurile dumneavoastră și ați înregistrat Octuorul. Ce v-a atras în mod special la aceste lucrări?

Ceea ce-mi place foarte mult la muzica lui Enescu este faptul că este o muzică plină de fantezie și foarte bogată emoțional. Octuorul în mod special m-a sedus prin suspansul ei. E foarte interesant de cântat nu doar de ascultat. Cânt frecvent a doua sonată, dar le cunosc și pe celelalte. Iar opera Oedip, am ascultat-o de multe ori pe compact disc.


La București veți cânta sub bagheta maestrului Vladimir Jurowski, noul director artistic al festivalului. Cred că ați mai colaborat.

Mă bucur foarte mult că am șansa să lucrez cu Jurowski, mai ales Concertul de Alban Berg pe care-l am la suflet.


Deci dumneavoastră ați propus Concertul de Alban Berg în program?

Nu mai știu exact cum am ajuns să alegem această piesă, însă o voi cânta cu mare plăcere. Mai ales cu un dirijor ca Jurowski.


Sunteți în general mai interesat de repertoriul violonistic contemporan decât de cel «clasic»: Mozart, Beethoven, Brahms?

Nu sunt deloc interesat să cânt doar muzică contemporană. Cânt de fapt doar ce-mi place. Dar am susținut într-adevăr multe concerte de muzică contemporană. Repet însă: cânt doar ce-mi place foarte mult și este destul de greu să-mi placă o lucrare contemporană într-atât de mult încât să o reiau. Am cântat însă și mult din repertoriul clasic, din care am interpretat de pildă Concertul de Beethoven de peste 300 de ori, iar cel de Brahms de peste 200. Consider că există câțiva compozitori foarte mari și buni și în zilele noastre care trebuie promovați, ca Ligeti sau John Widmann, ale căror concerte le interpretez întotdeauna cu mare plăcere. Însă nu cânt muzică contemporană doar pentru că este contemporană. Cânt ceea ce-mi place.


Concertul pentru vioară și orchestră de Alban Berg prin urmare înțeleg că vă place foarte mult din moment ce l-ați cântat de mai multe ori și-l reluați, iată, și la București. Ceea ce am remarcat în plus este că toți cei cinci violoniști de top care vor concerta în septembrie sub egida Festivalului George Enescu - sunteți unul dintre ei! - vor prezenta lucrări din secolul XX. Ba, Vadim Repin cu Concertul de James MacMillan a intrat și în secolul XXI. Cum comentați? Are nevoie creația muzicală a ultimelor decenii de susținerea mai ales din partea artiștilor-vedetă așa cum sunteți dumneavoastră?

Depinde. Există lucrări în muzica contemporană care plac imediat publicului. Și există lucrări pe care trebuie să le asculți de câteva ori până să-ți placă. Deci, ele trebuiesc cântate. Este încă foarte important ca ele să fie în primul rând bine studiate și cântate cum se cuvine. Ceea ce de multe ori nu se întâmplă așa. Când cânți un «Brahms» prost, oamenii își dau totuși seama de valoarea compozitorului. Un concert contemporan însă, prost cântat, nu-ți poate oferi câtuși de puțin o impresie bună despre autorul lui… Și, de obicei, acesta este și adevărul despre respectivul compozitor.


Spuneați într-un interviu din presa americană că… «vorbiți» de fapt prin vioara dumneavoastră. Considerați că timbrul viorii Greiner - o vioară nou construită! - este mai potrivit să vorbească despre muzica contemporană, despre Concertul de Alban Berg, de pildă?

Berg, între timp, nu mai este o muzică atât de contemporană. Are deja o sută de ani… Dar, nu prefer nici viori vechi nici noi, ci vioara care sună cel mai bine. Am două viori Stradivarius și, pur și simplu, vioara Greiner de acum, sună cel mai bine într-un festival sau concert unde nimeni nu se uită la instrument. Nu contează marca, ci doar calitatea muzicii pe care o faci, a sunetului.


Deci, în timp ce mulți colegi de-ai dumneavoastră violoniști se laudă cu instrumente vechi, scumpe, construite de celebri lutieri italieni, dumneavoastră preferați o vioară fără istorie, construită de un lutier german contemporan: Peter Greiner, pe care veți și cânta la București. În finalul dialogului nostru, cu ce așteptări reveniți pe podiumul de concerte al Festivalului George Enescu?

Am aceleași așteptări ca la fiecare concert: și anume, să cânt în așa fel încât publicul să fie mișcat, impresionat și să simtă povestea minunată a concertului pe care-l interpretez. Nu contează unde cânt, dar știu sigur că la voi găsesc un public foarte serios.

Interviu realizat de Luminița Arvunescu