Sâmbătă, 29 iulie 2017, soprana română Adela Zaharia, a devenit, la 29 de ani, câştigătoarea premiului I la secţinea "Operă" a prestigiosului Concurs Internaţional 'Operalia', competiţie desfăşurată în acest an la Astana, în Kazakhstan. În afară de distincţia amintită, însoţită de 30 000 de dolari, Adelei Zaharia i-a mai revenit, la cealaltă secţiune în a cărei finală s-a calificat, "Zarzuelă", premiul "Pepita Embil" - în valoare de 10 000 de dolari.
Adela Zaharia a interpretat scena nebuniei din opera "Lucia di Lamermoor" de Gaetano Donizetti, fiind acompaniată de Orchestra Operei din Astana dirijată de chiar Placido Domingo. "Operalia" se numără printre cele mai bine cotate competiţii interpretative dedicate vocii, fiind iniţiată în 1993 şi patronată de Placido Domingo. Soprana arădeană, câştigătoarea din 2012 a Marelui Premiu "Darclée" în concursul cu acelaşi nume de la Brăila, a devenit al treilea artist român care ocupă această poziţie în cadrul competiţiei "Operalia" - după tenorii Ştefan Pop, care s-a impus la ediţia din 2010 şi Ioan Hotea - în 2015. Întoarsă la Dusseldorf, unde activează la Deutsche Oper am Rhein, Adela Zaharia ne-a vorbit despre experienţa sa la acest prestigios concurs.

Înainte de toate vreau să te felicit pentru performanţa obţinută. Vreau să ştii că mulţi români au fost cu sufletul alături de tine şi au sperat că te vei afla printre câştigători. Dacă nu mă înşel, eşti prima voce feminină din România care obţine Premiul I la acest prestigios concurs - Operalia, concurs aflat sub patronajul celebrului tenor Placido Domingo şi desfăşurat anul acesta în capitala Kazahstanului. Cum a fost această experienţă?

E o experienţă pe care o voi ţine minte toată viaţa. E cea mai intensă experienţă pe care am avut-o până acum. A fost şi acolo un ritm care m-a ţinut în priză practic zece zile. A fost, bineînţeles, extrem de obositor; din cauza stresului nu am dormit cum trebuie, nu am mâncat cum trebuie şi pe tot parcursul concursului am încercat să-mi păstrez pe cât posibil calmul şi raţiunea ca să pot să dau cea mai bună performanţă pe scenă.

Ai obţinut două premii - Premiul I la Secţiunea Operă, voci feminine şi Premiul pentru zarzuelă. Ce înseamnă pentru tine acest triumf?

Cel mai important aspect pentru mine vizavi de rezultatele acestei competiţii este faptul că mi-a arătat mie în primul rând unde mă aflu pe scara valorilor liricii mondiale. Nu ştiu dacă lumea e familiarizată cu CV-ul meu, dar până acum nu am scos nasul în lume, cum s-ar spune. Am făcut studioul la Berlin, mai apoi am primit un contract în Dusseldorf - într-adevăr, cu roluri bune - dar nu am avut atât de multe ocazii ca să văd unde mă situez. Pentru mine, cel mai important este că acum am înţeles că am făcut bine ce am făcut şi că eram pe un drum bun.

Care au fost momentele cele mai dificile din concurs?

Pentru mine, cele mai dificile momente sunt când sunt în camera de hotel, când mai sunt câteva ore până când trebuie să fiu pe scenă şi acel timp de aşteptare mă omoară, mă termină. Tot timpul trebuie să găsesc ceva să-mi distrag atenţia, să mă calmeze… pentru că dacă încep să mă agit prea devreme ajung pe scenă cu respiraţie superficială, cu muşchii tremurând şi asta nu mi-ar face niciun serviciu.

Spuneai că acest concurs ţi-a clarificat nivelul la care te afli. Care a fost nivelul competiţiei, în general?

O să vă spun foarte sincer… eu, ca şi principiu şi pentru liniştea mea psihică, nu prea ascult când sunt în competiţii. Nu-mi face plăcere să trăiesc cu stresul acesta şi cu comparaţia. Am încercat mereu să fiu la cel mai înalt nivel la care pot să fiu şi din cauza asta a şi venit premiul ca o mare surpriză, fiindcă nu ştiam unde mă situez. Dar, din spusele maestrului Domingo, care ne anunţa după fiecare rundă cine merge mai departe… dânsul a tot repetat pe parcursul competiţiei că e un nivel foarte ridicat şi le este foarte greu să decidă cine merge mai departe şi cine nu şi, din această cauză, aparent, în semifinală când trebuiau să fie doar 20 de participanţi au fost 24, iar în finală unde ar fi trebuit să fie 10 participanţi au fost 14.

Care au fost reacţiile membrilor juriului? Ai apucat să vorbeşti cu ei?

Membrii juriului trebuie să spun că au fost foarte profesionişti, în sensul că au fost de necitit pe parcursul concursului. Deci, nu am putut să ştiu cât de mult le-a plăcut, dacă sunt impresionaţi, ce note mi-au dat… asta nu am putut să citesc de-a lungul concursului. Dar, după festivitatea de premiere, au fost foarte vocali, foarte calzi, au venit, m-au îmbrăţişat, s-au exprimat vizavi de cât au fost de impresionaţi. Oameni foarte plăcuţi şi foarte calzi, foarte deschişi!

Chiar dacă mi-ai spus că nu ai scos « nasul în lume », eu cred că totuşi ai o carieră promiţătoare. Deja activezi la Opera Comică din Berlin şi la Opera din Dusseldorf…

Da, dar ştiţi cum e… eu tot timpul mă uit la ce ar fi posibil. Normal, am făcut lucruri frumoase până acum şi probabil aşa e şi normal să se întâmple lucrurile, încet şi cu răbdare. Acest fapt m-a frapat la începutul concursului, când am văzut că mulţi dintre participanţi au cântat în mult mai multe teatre şi au avut o activitate mai bogată până acum şi sunt mai cunoscuţi şi au mai multă experienţă pe scenă. La asta mă refeream când am spus că nu am scos chiar aşa mult nasul în lume.

Totuşi, câştigarea acestui concurs cu siguranţă îţi oferă o deschidere mai mare către teatrele de operă. Ce proiecte de viitor se întrevăd?

Proiecte de viitor… Ştiţi cum e! Marile teatre de operă îşi fac programul cu câte cel puţin doi ani înainte, aşa că în următoarea stagiune multe lucruri noi nu se vor întâmpla, eventual concerte care se organizează mai uşor şi în timp mai scurt. Iar cu teatrele mari, cu directorii care au fost în juriu, agenţia mea este în contact şi urmează să hotărască proiectele de viitor împreună cu mine.

Te vom vedea şi în România în 9 septembrie, în cadrul Festivalului Internaţional "George Enescu", într-o creaţie contemporană aparţinând compozitorului englez Iain Bell. Ce ne poţi spune despre această evoluţie a ta în Festivalul Enescu?

Piesa din cadrul Festivalului Enescu este… aparent, mă specializez pe arii ale nebuniei, fiindcă este, din nou, o arie a nebuniei, a personajului principal din opera A Harlot's Progress. Iain Bell este un compozitor foarte tânăr, dar foarte activ, foarte prietenos, foarte săritor; suntem în contact mereu ca să îmi poată răspunde la toate întrebările pe care le am. Eu cred că piesa se încadrează foarte bine mai ales în programul concertului respectiv.

Ai ajuns pe nişte culmi ale succesului şi probabil că simţi nevoia şi vrei să mulţumeşti anumitor persoane care ţi-au fost alături şi care te-au îndrumat de-a lungul timpului. La cine te gândeşti?

În primul rând persoanele din România, care mi-au fost profesori şi mentori… am studiat la Cluj, am început cu doamna Ramona Eremia; doi ani mai târziu am continuat cu Marius Vlad Budoiu, iar în particular, pe timpul Conservatorului, am studiat cu doamna Niculina Mirea, care este, cum se ştie, în spatele multor voci importante ale României.

Adela Zaharia, încă o dată, felicitări! Sper să te bucuri de acest premiu şi să ai cât mai multe proiecte. Mult succes! Te aşteptăm cu drag în România!