Orchestra Naţională Radio susţine vineri, 23 iunie 2017, ultimul concert din stagiunea 2016-2017. Ansamblul va interpreta Simfonia a II-a "a Învierii" de Gustav Mahler, în compania Corului Academic Radio pregătit de Ciprian Ţuţu, iar soliste vor fi soprana Sorina Munteanu şi mezzo-soprana Antonela Bârnat. La pupitrul dirijoral se va afla Cristian Măcelaru, dirijor care în acest sfârşit de săptămâna va mai susţine un concert în Capitală. Mai multe aflăm din următorul interviu.

Aţi ales muzica lui Mahler pentru acest ultim concert din stagiunea 2016-2017 a Orchestrei Naţionale Radio. De ce Simfonia a II-a?

Mahler dintotdeauna a fost un compozitor care şi-a revărsat toată viaţa lui în ceea ce a scris. A interpreta o lucrare de Mahler pentru mine este o oportunitate de a te abandona în lumea aceasta a unui compozitor unic şi atât de uman în acelaşi timp. Îmi place să găsesc în muzica lui toate aspectele copilăriei lui Mahler, care l-au afectat atât de mult pentru tot restul vieţii şi întotdeauna mă gândesc la locul lui de naştere, mă gândesc la copilăria pe care a avut-o în orăşelul în care s-a născut şi, în acest fel, pot să înţeleg lumea lui, pot să înţeleg ceea ce încerca el să descrie prin motivele muzicale, prin melodiile extraordinare, dar şi prin lucrurile care l-au făcut întotdeauna atât de aparte pe Mahler. Cred eu că nu există meloman care să asculte o simfonie de Mahler şi să nu simtă această lume, această lume aparte pe care o creează Gustav Mahler. Mă bucur foarte mult să pot să dirijez această lucrare. Pentru prima dată fac o lucrare de Mahler cu Orchestra Naţională Radio, cu Corul, desigur, şi solistele, dar şi mai mult mă bucur să pot aduce această lume publicului şi de acasă şi din sală, ca să putem avea această călătorie, această experienţă într-o lume nouă sau într-o lume aparte, a lui Gustav Mahler. E foarte important să înţelegem artiştii din perspectiva lor şi Mahler ne ajută să putem face acest lucru mai uşor.

Pentru dumneavoastră stagiunea 2016-2017 a fost una de succes. Vorbim de colaborări foarte importante, cea mai recentă fiind cea cu Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam de săptămâna trecută. Cum a fost această colaborare, una în care l-aţi întâlnit şi pe pianistul Radu Lupu?

Ştiţi cum e… Fiecare concert pentru mine este ca o filă dintr-o carte pe care cu cât o citesc mai mult, cu atât devine mai interesantă. Încerc să înţeleg fiecare concert pe care-l dirijez ca pe un pas spre ceva mai frumos, decât ca o destinaţie la care am ajuns. Fiecare capitol din această carte are puncte interesante, are puncte mai grele, are puncte mai frumoase… şi tot aşa îmi văd şi viaţa mea. Multe, multe momente frumoase din anul acesta, multe dintre ele chiar aici, în Bucureşti, dar multe momente frumoase la care mă gândesc şi la care în continuu încerc să reflectez… sigur, săptămâna trecută a fost un moment special pentru că a fost pentru mine prima dată când am colaborat cu marele pianist român Radu Lupu, un artist pe care l-am admirat toată viaţa şi cu ale cărui înregistrări am crescut. A fost pentru mine un moment extraordinar de special să putem fi pe aceeaşi scenă împreună. Sincer să fiu, nu am ştiut dacă am să pot vreodată în viaţă să ajung să putem colabora şi, într-un final, nu pe orice scenă, în Amsterdam unde este una dintre sălile cele mai frumoase din lume, cu o orchestră extraordinară. A fost, deci, pentru mine, o colaborare de vis şi un lucru pe care sigur îl voi ţine în memorie pentru restul vieţii.

E o perioadă de final de stagiune, însă proiectele nu se opresc acum, la sfârşit de iunie. Urmează un mini-turneu cu Orchestra Română de Tineret, care începe duminica aceasta. Ce propuneţi în acest turneu?

Mi-am dorit foarte mult să lucrez şi cu Orchestra de Tineret, datorită faptului că toată viaţa mea am lucrat cu oameni tineri, am lucrat cu copii la început, iar apoi cu tineri mai avansaţi, dar întotdeauna eu învăţ atât de mult din această posibilitate, să îi ajut pe cei tineri să dea mâna cu Şostakovici, să dea mâna cu Beethoven, să fac această introducere între un compozitor fenomenal şi un tânăr care-şi doreşte să cunoască şi să interpreteze, să înţeleagă viaţa unui compozitor. Şi am ales special pentru acest turneu Simfonia a XI-a de Şostakovici, care este o simfonie foarte personală, iarăşi. Şostakovici a scris această lucrare pentru comemorarea revoluţiei din 1905, dar este şi un semn de întrebare la sfârşitul piesei, pentru că, într-un fel, simfonia s-a născut după revoluţia din Budapesta, din 1956, când era o întrebare a stabilităţii Uniunii Sovietice… Şi, Şostakovici termină piesa cu o întrebare foarte mare… este chiar interesant, în clopotele care sunt în punctul final… nu se poate decide… este o întrebare minoră - majoră, minoră - majoră din punct de vedere muzical. Deci, e o întrebare pozitivă sau o întrebare negativă, o întrebare optimistă sau o întrebare pesimistă? Şi el lasă această alarmă pentru noi, să învăţăm din ea şi să decidem care este rezultatul. Cel mai important lucru care, pe mine cel puţin, mă învaţă această simfonie este faptul că noi, ca artişti, în orice circumstanţă, avem obligaţia, nu numai posibilitatea, dar obligaţia de a vorbi şi de a spune lucrurile aşa cum le vedem noi, aşa cum le ştim noi. Şi trebuie, trebuie să vorbim despre lumea în care trăim noi, ca peste o sută de ani artiştii care vor fi atunci să poată avea această conexiune prin timp cu noi, în acelaşi fel în care avem noi această conexiune cu Şostakovici.

Ce urmează în această vară, după turneul susţinut cu Orchestra Română de Tineret?

În această vară eu nu mă opresc din păcate, nu am nici o vacanţă, dar continui un turneu de diferite festivaluri în America, care culminează cu festivalul unde sunt eu director şi dirijor principal, în Cabrillo, în California, care este un festival care se axează pe muzică contemporană. Cântăm numai muzică a compozitorilor care sunt încă în viaţă, care pot să vină la festival şi să împărtăşească şi cu publicul şi cu orchestra şi mai mult din ceea ce au gândit ei sau şi-au dorit când au scris aceste partituri. Vom avea 14 compozitori, dintre care multe piese sunt în premieră mondială, câteva piese sunt în premieră naţională. E un program foarte, foarte încărcat, pe o perioadă de două săptămâni în care cântăm… eu voi susţine 6 concerte şi sunt foarte bucuros să pot să fac acest lucru. Sunt extrem de pasionat de muzica contemporană, de compozitorii actuali, îmi place să descopăr şi să caut compozitori cu o voce inedită şi cu o voce unică, care să reflecteze, ca şi Şostakovici, asupra timpurilor în care locuim noi şi să folosească arta ca un punct de provocare ca pe noi, oamenii care ascultăm, să ne oblige să gândim asupra anumitor lucruri din societate, asupra anumitor elemente politice sau sociale care ar trebui transformate, care ar trebui făcute să ne iubim mai mult, să ne acceptăm mai mult, să ne apreciem calităţile mai mult şi, în acelaşi timp, să ne bucurăm şi de muzica prezentată.