Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Jazz simfonic cu Elena Mîndru Quartet și Orchestra de Cameră Radio

Publicat: miercuri, 26 Aprilie 2017 , ora 11.45

Elena Mîndru este din nou invitată pe scena Sălii Radio într-un concert inedit, o ocazie pentru noi de a pune în valoare o artistă care deja are un palmares remarcabil (în anul 2012 a câștigat premiul al II-lea și premiul publicului la Montreux Jazz Voice Competition, juriul fiind prezidat de Quincy Jones), și o carieră internațională bine conturată. Studiile extrem de serioase în sfera jazz-ului la Academia Regală de Muzică din Århus – Danemarca, Colegiul Regal de Muzică din Stockholm – Suedia și Academia Sibelius din Helsinki – Finlanda, unde în prezent susține un doctorat i-au oferit oportunitatea de a-și dezvolta calitățile native, deopotrivă ca vocalistă și compozitoare. De-altfel proiectele în care Elena Mîndru este implicată au o anvergură specială - sub patronajul Uniunii Europene de Radio, a cântat împreună cu Euroradio Jazz Orchestra la Praga în 2014, ca reprezentat al Radio România Cultural, și un an mai târziu, la European Jazz Competition de la Rotterdam, pentru Yle Radio (Finlanda). Tot în 2014, Cvintetul Elena Mîndru a câștigat Young Nordic Jazz Comets, Finlanda, lansând doi ani mai târziu cel de-al treilea album, „Quartphonic”, la propria casă de discuri. Doar am spicuit câteva date dintr-o carte de vizită extrem de bogată.
Alte detalii aflăm din interviul pe care Elena Mîndru, această voce cu o personalitate distinctă a avut amabilitatea de a ni-l acorda.


Elena Mîndru, oferi bucureștenilor un nou concert în această seară nu în compania Big Band-ului Radio, ci împreună cu Orchestra de Cameră Radio. Nu este o noutate în cariera ta. Intuim aici o afinitate legată de jazz-ul simfonic. Cum s-a conturat această direcție?

Va fi un concert special, alături de colegii mei – Tuomas J. Turunen, Anssi Tirkkonen și Michael Acker, dirijoarea Mihaela Cesa-Goje și, evident, împreună cu Orchestra de Cameră Radio. Proiectul în sine și ideea de jazz simfonic cu solist vocal s-a conturat în mintea mea mai demult. Am început primul concert în 2014, alături de Orchestra Filarmonicii din Cluj. Am reușit să avem acest proiect și în Tg. Mureș, Arad și Timișoara și, în sfârșit, reușim să ajungem la București.

Am studiat de când eram mică vioară și muzică clasică la început și, încet, încet, m-am redirecționat spre jazz și spre voce ca instrumentul meu principal.


Cum s-a produs acest declic dinspre clasic spre jazz?

A fost o conjunctură mai interesantă. Întotdeauna mi-am folosit vocea ca instrument. De când eram mică am cântat în corul Școlii de muzică „Augustin Bena”. Mi-a plăcut întotdeauna și m-a fascinat vocea umană. Mi-a plăcut ideea de a respira împreună cu alți cântăreți în același timp… este un fenomen incredibil! Așa că am continuat cu acest instrument, cu vocea, și încet, încet, am aflat despre jazz… mi s-a părut că mi se potrivește foarte mult, m-a fascinat și lucrurile au mers total spre direcția muzicii jazz.


Ce propui publicului în concertul din această seară? Este vorba despre un repertoriu inedit.

Sper să fie inedit din punctul de vedere al publicului. Până acum a fost foarte bine primit în toate orașele în care am cântat. Sunt piese scrise special pentru acest proiect, nu sunt doar aranjamente ale unor standarde de jazz. Sunt piese scrise atât de compozitori români, cât și de compozitori finlandezi. Una dintre piesele mele o cântăm și cu orchestra, apoi pianistul nostru, Tuomas Turunen a scris două piese și avem alți prieteni sau muzicieni compozitori care au scris pentru proiectul acesta. Sunt o combinație între un fel de muzică clasică contemporană și jazz, între momente solo ale noastre, ale cvartetului, momente solo ale orchestrei sau momente în care colaborăm și mixăm atât partea orchestrală, cât și partea de cvartet.


În această formulă, mai rămâne loc pentru improvizație?

Da, sigur că rămâne. Conceptul de improvizație se schimbă un pic în momentul în care avem foarte mulți muzicieni pe scenă, nu neapărat din cauză că este o orchestră simfonică, ci din cauza numărului mare de muzicieni, la fel cum se schimbă și în momentul în care avem un big band pe scenă comparativ cu un cvartet sau cu un cvintet în care sunt doar patru, cinci muzicieni care se pot înțelege mai rapid într-un moment live, față de 50 de muzicieni sau un număr mult mai mare.


Ai ales ca loc de formare pe linia jazz-ului, nordul Europei și te-ai stabilit în final în Finlanda. Cum ai descrie această școală nordică?

E școala care deja are o tradiție și suport financiar din partea fiecărei societăți despre care vorbim, fie că e Finlanda, Suedia, Danemarca sau alte țări nordice și se simte lucrul acesta foarte mult... tradiție nu în sensul că în zona respectivă s-ar fi născut jazz-ul. Există un stil scandinav, însă e foarte important când într-o instituție există deja un precedent într-o experiență, în a preda sau în a organiza un departament de jazz și o linie de jazz și a forma muzicieni de jazz, și a-i duce de la început până la sfârșit… Și asta mi-am dorit; să am parte de o îndrumare cât mai bună. Însă, încet, încet, și în România cred că se întâmplă lucruri bune, pozitive și sper ca peste 10-15 ani să arate altfel situația în conservatoarele românești din punctul acesta de vedere.


Putem vorbi despre o dublă carieră în ceea ce te privește – în Finlanda și în România. Ai participat anul trecut la Bucharest Jazz Festival împreună cu Big Band-ul Jyväskylä și cu pianistul Tuomas J. Turunen. Duminică, la clubul Green Hours ai cântat în formulă de cvartet. Unde te regăsești cel mai bine? Unde te simți acasă? Într-o formulă minimală sau alături de marile orchestre?

Îmi place foarte mult să cânt alături de orchestre simfonice. Chiar dacă nu ne folosim toți vocea ca instrument, respirăm împreună și creăm împreună muzică. Și e un fenomen excepțional în momentul în care un grup mare de oameni colaborează în acest sens. Îmi plac amândouă. Mai rar cântăm în formule mai mari, așa că tot ceea ce primim din partea muzicii și din partea publicului este deosebit. Nu înseamnă că se minimizează efectul sau ceea ce se întâmplă în momentul în care cântăm în formulă de cvartet sau cvintet.


Noi îți dorim diseară mult succes! Pot să spun și faptul că este ultimul tău concert înaintea unui altfel de eveniment sau păstrăm tăcerea?

Da, mai avem niște concerte în Finlanda, însă în România deocamdată este ultimul concert din această primăvară pentru că așteptăm un bebeluș care va veni în luna iunie. Însă revenim probabil în toamnă sau în primăvară… continum toate activitățile noastre muzicale.

Interviu realizat de Marina Nedelcu