Elena Mîndru este din nou invitată pe scena Sălii Radio într-un concert inedit, o ocazie pentru noi de a pune în valoare o artistă care deja are un palmares remarcabil (în anul 2012 a câştigat premiul al II-lea şi premiul publicului la Montreux Jazz Voice Competition, juriul fiind prezidat de Quincy Jones), şi o carieră internaţională bine conturată. Studiile extrem de serioase în sfera jazz-ului la Academia Regală de Muzică din Århus – Danemarca, Colegiul Regal de Muzică din Stockholm – Suedia şi Academia Sibelius din Helsinki – Finlanda, unde în prezent susţine un doctorat i-au oferit oportunitatea de a-şi dezvolta calităţile native, deopotrivă ca vocalistă şi compozitoare. De-altfel proiectele în care Elena Mîndru este implicată au o anvergură specială - sub patronajul Uniunii Europene de Radio, a cântat împreună cu Euroradio Jazz Orchestra la Praga în 2014, ca reprezentat al Radio România Cultural, şi un an mai târziu, la European Jazz Competition de la Rotterdam, pentru Yle Radio (Finlanda). Tot în 2014, Cvintetul Elena Mîndru a câştigat Young Nordic Jazz Comets, Finlanda, lansând doi ani mai târziu cel de-al treilea album, „Quartphonic”, la propria casă de discuri. Doar am spicuit câteva date dintr-o carte de vizită extrem de bogată.
Alte detalii aflăm din interviul pe care Elena Mîndru, această voce cu o personalitate distinctă a avut amabilitatea de a ni-l acorda.

Elena Mîndru, oferi bucureştenilor un nou concert în această seară nu în compania Big Band-ului Radio, ci împreună cu Orchestra de Cameră Radio. Nu este o noutate în cariera ta. Intuim aici o afinitate legată de jazz-ul simfonic. Cum s-a conturat această direcţie?

Va fi un concert special, alături de colegii mei – Tuomas J. Turunen, Anssi Tirkkonen şi Michael Acker, dirijoarea Mihaela Cesa-Goje şi, evident, împreună cu Orchestra de Cameră Radio. Proiectul în sine şi ideea de jazz simfonic cu solist vocal s-a conturat în mintea mea mai demult. Am început primul concert în 2014, alături de Orchestra Filarmonicii din Cluj. Am reuşit să avem acest proiect şi în Tg. Mureş, Arad şi Timişoara şi, în sfârşit, reuşim să ajungem la Bucureşti.

Am studiat de când eram mică vioară şi muzică clasică la început şi, încet, încet, m-am redirecţionat spre jazz şi spre voce ca instrumentul meu principal.

Cum s-a produs acest declic dinspre clasic spre jazz?

A fost o conjunctură mai interesantă. Întotdeauna mi-am folosit vocea ca instrument. De când eram mică am cântat în corul Şcolii de muzică „Augustin Bena”. Mi-a plăcut întotdeauna şi m-a fascinat vocea umană. Mi-a plăcut ideea de a respira împreună cu alţi cântăreţi în acelaşi timp… este un fenomen incredibil! Aşa că am continuat cu acest instrument, cu vocea, şi încet, încet, am aflat despre jazz… mi s-a părut că mi se potriveşte foarte mult, m-a fascinat şi lucrurile au mers total spre direcţia muzicii jazz.

Ce propui publicului în concertul din această seară? Este vorba despre un repertoriu inedit.

Sper să fie inedit din punctul de vedere al publicului. Până acum a fost foarte bine primit în toate oraşele în care am cântat. Sunt piese scrise special pentru acest proiect, nu sunt doar aranjamente ale unor standarde de jazz. Sunt piese scrise atât de compozitori români, cât şi de compozitori finlandezi. Una dintre piesele mele o cântăm şi cu orchestra, apoi pianistul nostru, Tuomas Turunen a scris două piese şi avem alţi prieteni sau muzicieni compozitori care au scris pentru proiectul acesta. Sunt o combinaţie între un fel de muzică clasică contemporană şi jazz, între momente solo ale noastre, ale cvartetului, momente solo ale orchestrei sau momente în care colaborăm şi mixăm atât partea orchestrală, cât şi partea de cvartet.

În această formulă, mai rămâne loc pentru improvizaţie?

Da, sigur că rămâne. Conceptul de improvizaţie se schimbă un pic în momentul în care avem foarte mulţi muzicieni pe scenă, nu neapărat din cauză că este o orchestră simfonică, ci din cauza numărului mare de muzicieni, la fel cum se schimbă şi în momentul în care avem un big band pe scenă comparativ cu un cvartet sau cu un cvintet în care sunt doar patru, cinci muzicieni care se pot înţelege mai rapid într-un moment live, faţă de 50 de muzicieni sau un număr mult mai mare.

Ai ales ca loc de formare pe linia jazz-ului, nordul Europei şi te-ai stabilit în final în Finlanda. Cum ai descrie această şcoală nordică?

E şcoala care deja are o tradiţie şi suport financiar din partea fiecărei societăţi despre care vorbim, fie că e Finlanda, Suedia, Danemarca sau alte ţări nordice şi se simte lucrul acesta foarte mult... tradiţie nu în sensul că în zona respectivă s-ar fi născut jazz-ul. Există un stil scandinav, însă e foarte important când într-o instituţie există deja un precedent într-o experienţă, în a preda sau în a organiza un departament de jazz şi o linie de jazz şi a forma muzicieni de jazz, şi a-i duce de la început până la sfârşit… Şi asta mi-am dorit; să am parte de o îndrumare cât mai bună. Însă, încet, încet, şi în România cred că se întâmplă lucruri bune, pozitive şi sper ca peste 10-15 ani să arate altfel situaţia în conservatoarele româneşti din punctul acesta de vedere.

Putem vorbi despre o dublă carieră în ceea ce te priveşte – în Finlanda şi în România. Ai participat anul trecut la Bucharest Jazz Festival împreună cu Big Band-ul Jyväskylä şi cu pianistul Tuomas J. Turunen. Duminică, la clubul Green Hours ai cântat în formulă de cvartet. Unde te regăseşti cel mai bine? Unde te simţi acasă? Într-o formulă minimală sau alături de marile orchestre?

Îmi place foarte mult să cânt alături de orchestre simfonice. Chiar dacă nu ne folosim toţi vocea ca instrument, respirăm împreună şi creăm împreună muzică. Şi e un fenomen excepţional în momentul în care un grup mare de oameni colaborează în acest sens. Îmi plac amândouă. Mai rar cântăm în formule mai mari, aşa că tot ceea ce primim din partea muzicii şi din partea publicului este deosebit. Nu înseamnă că se minimizează efectul sau ceea ce se întâmplă în momentul în care cântăm în formulă de cvartet sau cvintet.

Noi îţi dorim diseară mult succes! Pot să spun şi faptul că este ultimul tău concert înaintea unui altfel de eveniment sau păstrăm tăcerea?

Da, mai avem nişte concerte în Finlanda, însă în România deocamdată este ultimul concert din această primăvară pentru că aşteptăm un bebeluş care va veni în luna iunie. Însă revenim probabil în toamnă sau în primăvară… continum toate activităţile noastre muzicale.