Despre evenimentul ce anticipează cu exact o lună Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi am stat de vorbă, în ediţia "Perpetuum mobile" de luni, 24 aprilie 2017, cu compozitorul Adrian Pop, coorganizator alături de Cornel Ţăranu:

Clujul - unul dintre plămânii fenomenului contemporan muzical românesc.. Aş dori să vă întreb ce aţi intenţionat iniţial atunci când v-aţi ocupat de la zero de Festivalul Cluj Modern şi cum arată punerea în pagină la această a douăsprezecea ediţie?

Toate festivalurile se încep de la zero în ziua de astăzi, printr-un proiect, şi aşa am făcut şi noi de astă dată. Cluj Modern a ajuns la a XII-a ediţie. Este opera directorului fondator, a maestrului Cornel Ţăranu, care s-a luat evident după excepţionala iniţiativă a regretatului Ştefan Niculescu, care este fondatorul Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi de la Bucureşti. Ca o emulaţie a surorii mai mici, Clujul Cultural şi-a adăugat în diadema sa şi un asemenea festival din 1995. Noi îl facem din doi în doi ani şi îl concepem ca pe o manifestare foarte selectivă. Nu ne permitem să facem mai multe concerte pe zi aşa cum la Bucureşti se poate întâmpla, într-un mediu atât de vast şi de amplu, dar noi îl facem ca un festival cu aceste limite de timp pe care le-am găsit a fi armonioase şi, într-adevăr, suntem răsplătiţi.

Trebuie să vă spun că festivalul e în curs. Am avut o primă seară sâmbătă, o a doua seară duminică. Nu sunt zilele optime pentru concert, dar pot să vă spun că sala Academiei de Muzică a fost aproape plină, ceea ce este un succes. Noi ne dorim întotdeauna să obţinem audienţă de public. Desigur, ne preocupă lucrurile de ultimă oră, ne preocupă în mod firesc creaţia clujenilor noştri; pentru asta avem şi un generic, care de acum e obişnuit, "Cluj à la carte", în care avem un meniu foarte variat de piese ale compozitorilor clujeni - nu numai cei noi, ce tineri, dar şi cei care au fost cândva… şi maestrul Toduţă, şi alţi compozitori au loc în acest program.

Ne dorim, de asemenea, ca în parcursul celor şapte seri de muzică contemporană să jalonăm şi puţină istorie. Avem şi Schoenberg, avem şi Hindemith, avem şi Penderecki, avem repere importante ale acestui mare curent al muzicii contemporane, care a debutat ca o avangardă şi a continuat ca o avalanşă. Deci, publicul care ne urmăreşte primeşte şi această informaţie istorică, şi această explicaţie, şi acest răspuns la întrebarea Quo vadis musica?, pe care ne-o punem şi noi şi şi-o pun şi cei care ascultă. Asta ne-am propus. Să fim contemporani, să fim deschişi spre ţară şi spre lume, să ne punem în valoare propria creaţie, propriii interpreţi - este firesc, Cluj Modern este 80% interpretat de clujeni - şi să vorbim lumii prin muzica noastră.

Aveţi ca invitaţi membrii a două excelente cvartete. De asemenea, participă Orchestra Simfonică a Filarmonicii "Transilvania", dirijorul Tiberiu Soare, invitaţi de prestigiu ca interpreţi. Însă, alături de concerte, publicului îi este propus şi un simpozion de muzicologie. Aş dori să dezvoltaţi puţin tema aceasta, a evenimentelor colaterale concertelor propriu-zise.

Simpozionul de muzicologie nu mai poate fi considerat colateral. El a apărut ca idee în ediţia 2009, atunci când ne-a revenit o onoare specială, de a prezenta prima audiţie mondială a lucrării lui György Kurtág - Colinda-Baladă; această lucrare coral-instrumentală cu text în limba română, prelucrând o străveche baladă despre Soare şi Lună, care e o lucrare de suflet a maestrului Kurtág, atât de curtat. Pot să vă spun că atunci Festival d'Automne din Paris i-a cerut să facă prima audiţie şi au fost refuzaţi parizienii, pentru că Kurtág a zis: "Asta vreau să fac în România, la Cluj". Deci, în acel moment am imaginat - şi ideea mi-a aparţinut - o dezbatere muzicologică, un simpozion cu tema "Arhetipuri româneşti", întrucât lucrarea lui Kurtág însăşi care era punctul central al programării festivalului se adresa arhetipului românesc. Kurtág a fost Keynote Speaker la acel simpozion, deci am pornit cu dreptul şi cu un nivel foarte înalt. A fost un succes; dânsului i-a plăcut foarte mult să fie în această companie. Am discutat despre doamna Marbé, am discutat foarte multe lucruri, a fost foarte viu simpozionul… şi l-am permanentizat.

Acum ne va preocupa folclorul ca ferment al compoziţiei - trecut şi viitor. Din nou, o perspectivă în care dorim să ne explicăm pe noi cei de astăzi prin ceea ce a fost înaintea noastră. Această perspectivă istorică este una la care, fără a abuza, facem întotdeauna apel în programare şi în discuţiile noastre. Avem invitaţi de marcă din Turcia, din Spania, iar Keynote Speaker este un ilustru muzicolog şi interpret american, William Kinderman de la Universitatea din Illinois, care este acum la Viena pentru un an şi aşa ne-am putut permite să-l aducem; era prea departe ca să-l aducem direct de acolo, din punct de vedere al costurilor evident. Şi de astă dată, simpozionul este audiat de toată lumea academică interesată, deci noi ne bucurăm să avem sălile pline cu oameni care sunt curioşi de ceva ce nu suntem numai noi între noi. Iar în aceeaşi seară, Cappella Transylvanica - excelentul şi longevivul nostru cor de cameră - va interpreta un program numit alambicat Ethnohorologhion, adică, carte de căpătâi a muzicii inspirate de folclor, corale. Acest program vine să ilustreze o zi întreagă de dezbatere a simpozionului şi să relaxeze fiindcă este gândit cu repertoriu de nuntă, cu strigături, cu veselie… amestecate piesele corale cu piesele de percuţie… o deschidere spre un public larg. Oricine poate savura o asemenea abordare. Iată ce ne propunem noi şi cu simpozioanele noastre!

Sigur că muzica clasică, în ansamblul ei, este o cauză perpetuă pentru care trebuie pledat în momentul de faţă. Muzica contemporană în mod special face subiectul acestei pledoarii perpetue şi sigur că dincolo de publicul obişnuit al festivalurilor de muzică contemporană, orice organizator ţinteşte către un public mai larg şi, în acest sens, încearcă diverse strategii. Dumneavoastră către ce ţintiţi? Exclusiv către un public academic? Cine vine la concertele de la Cluj Modern?

Desigur vine publicul interesat, specialiştii, mulţi studenţi - ei acum au fost în vacanţă, dar s-au întors. Deci, dacă în primele seri, când studenţii nu erau acasă, am avut sălile aproape pline, acum le vom avea chiar pline fiindcă sunt mulţi studenţi interesaţi. De asemenea, sunt persoanele care sunt interesate pur şi simplu pentru că îi cunosc pe interpreţi, îi cunosc pe compozitori şi aceştia sunt acei pioni dintr-o societate nu de specialişti, care sunt deschişi şi care venind nu sunt deloc dezamăgiţi şi mai cheamă şi pe alţii. Această acţiune este cumva dusă din aproape în aproape. Noi nu ne închipuim cu o nişă, aşa cum este în mod evident zona muzicii contemporane, şi folosim cuvântul acesta fără nici un fel de nuanţă peiorativă, nu ne aşteptăm să câştigăm un public larg în adevăratul sens al cuvântului… este lumea intelectuală, lumea academică, melomani care sunt deschişi şi spre această zonă, nu numai spre cea a concertelor simfonice. Dar, cum vă spuneam, avem bucuria să vedem asemenea oameni în sală şi să-i vedem de mai multe ori, ceea ce ne confirmă că programarea noastră şi felul cum am reuşit să le prezentăm piesele - să ştiţi că prezentăm la fiecare concert; concertele au câteva cuvinte care sunt de foarte, foarte bun ajutor pentru cineva care nu ştie ce urmează să asculte. Şi cred că este încununată de succes această strădanie a noastră şi ne încurajează să continuăm oricât ar fi de grea, că uşor nu este… ştim cu toţii!