Arhivă : Interviuri Înapoi
AUDIO. Interviu cu coregraful Renato Zanella despre noua montare cu 'Romeo și Julieta' de la Opera Națională București
Ce viziune aveți, de această dată, asupra capodoperei lui Prokofiev inspirate din drama lui William Shakespeare? Cum arată noua montare - este modernă, tradiționalistă sau se situează undeva între cele două repere?
În primul rând doresc să vă mulțumesc pentru invitația de a realiza acest dialog, pe care mă bucur că îl avem, așa cum mă bucură și oportunitatea de a participa la realizarea acestei producții.[…] Este unul dintre baletele mele preferate, o minunată creație literară care a fost transpusă muzical de Prokofiev într-un mod absolut fantastic. M-am format în tradiția neoclasică a baletului ce transpune poveștile din punct de vedere coregrafic, am crescut cu acel repertoriu și baletul a rămas pentru mine o cale de a spune povești care nu pot fi detașate de stilul coregrafic... Cred că orice tip de public vine la un astfel de spectacol va înțelege în primul rând povestea. În afară de asta, este un omagiu pentru o uriașă poveste de iubire, care a traversat secolele, venind din perioada medievală până în secolul XX, deci o tradiție shakespeariană adusă prin intermediul textului, apoi al jocului actoricesc și ulterior, până în zilele noastre, printr-o multitudine de ipostaze în atenția publicului. Este un mesaj în care trebuie să continuăm să credem, în iubire, în pace, în fraternitate, este ceva ce suntem datori să continuăm, ceva cu care ne confruntăm zilnic în diferite moduri. Și este foarte importantă credința că iubirea puternică de acest fel încă există și că pacea încă există. Am imaginat acest spectacol în Verona zilelor noastre, pentru că există locuri în Verona care ne amintesc de Evul Mediu, ziduri care păstrează amprenta acelui timp și mi-am imaginat cum ar arăta astăzi acest conflict între familii, acele diferențe dintre ele. Am avut norocul să pot colabora cu un scenograf fantastic, Alessandro Camera, care a reușit să jongleze echilibrat cu cele două secole. Pe de o parte am avut grijă să nu punem prea mult accentul pe modernitate, ceea ce ar fi alterat cumva textul original, dar pe de alta, de la început atmosfera te face să simți că nu ești în perioada potrivită și până la urmă realizezi că nu ești chiar cu totul în Evul Mediu. Această ambiguitate temporală este foarte importantă pentru mine și de aceea țin ca ea să existe.
Care ar fi cele mai mari provocări când vine vorba de "Romeo și Julieta" de Prokofiev, din perspectiva viziunii coregrafice?
Poate că interpretarea muzicii. Am încercat să evit realismul pieței, al străzilor, lucrurile care ajută la reconstituirea perioadei respective. M-am folosit astfel de simboluri și de la început preocuparea mea a fost următoarea: cum aș putea să păstrez, să evoc minunata intensitate care există în această muzică, tensiunea ei? Pentru că există pur și simplu momente atât de impetuoase pe care pur și simplu nu le poți evita: Moartea lui Mercutio, Moartea lui Tybalt și Scena luptei, de asemenea. Să transferi aceste lucruri pe terenul dansului, pe terenul muzicii este provocator. Mi-am imaginat așadar că ambele familii concurează pe teren sportiv. De aici se naște această rivalitate între ele. […] Într-o zi, din greșeală, ambele familii trebuie să se antreneze de la aceeași oră și asta generează conflictul. Și așa cum în multe situații conflictul este generat de greșeli, de vreo prostie sau doar de o mânie superficială, la fel și aici. Este de fapt o oglindă a zilelor noastre. Și așa cum Familia Capuleti, mai tradiționalistă, puțin bigotă, conservatoare, are un celebrul său bal, am simțit nevoia să contrabalansez acest lucru, imaginând un club pentru familia Montecchi, în care oamenii petrec mult mai relaxat. Așa am reușit să creionez două puncte contradictorii, familia Julietei, care este foarte conservatoare și pe cea a lui Romeo, care este mai boemă. Aceste două realități se confruntă între ele. M-am ocupat ulterior de conflictul de generații, cel dintre cuplul celor doi tineri, care se îndrăgostesc, și familiile lor, care aparțin trecutului, ce spune: Nu, nu te căsătorești cu cine vrei, ci cu cine vrem noi! […] Sper ca publicul român să înțeleagă mesajul pe care doresc să-l transmit, convingerea mea, aceea că merită să luptăm pentru pace și pentru iubire. Am lucrat foarte mult cu dansatorii și pot să spun că au făcut o treabă extraordinară. Totul a decurs mult mai rapid decât am preconizat inițial iar interpretarea lor mi-a demonstrat că înțeleg perfect ceea ce fac și ceea ce doresc. Pentru că este foarte important să fii înțeles, în primul rând de dansatori, și apoi, următorul mare pas, să fii înțeles de public.
Muzica lui Prokofiev pentru acest balet este, fără îndoială, printre cele mai memorabile pagini ale sale și un element de mare atracție, fără îndoială. Cum comunicați cu dirijorul Tiberiu Soare și cu Orchestra Operei Naționale București?
Am făcut prima repetiție generală joi, 2 martie, și ne-am potrivit de parcă am fi lucrat de săptămâni bune împreună. Am avut un sentiment foarte bun și simt că avem, cum se spune, o vibrație similară. Cu toții ne-am pregătit multă vreme separat, exersând în studio. Încerc, nu este întotdeauna ușor, să urmăresc partitura exact așa cum a fost ea scrisă, respectând fiecare notă. Cred că trebuie să respectăm acest lucru!