Dacă pentru Orchestra Naţională Radio este penultimul concert, pentru mine este ultimul al acestui an, 2016, extrem de agitat şi aglomerat - aproape 100 de concerte şi recitaluri. Este un concert pe care l-am învăţat în tinereţe, pe vremea în care eram student la University of Illinois. Este un concert pe care l-am cântat de foarte multe ori pe diverse scene din România şi din afara ţării; o piesă extrem, extrem de dragă mai ales prin prisma faptului că am avut marea şansă să lucrez acest concert cu marele pianist român Radu Lupu, la începutul anilor '90...

...unul dintre marii interpreţi ai concertelor de Beethoven, în general…

…Şi nu numai...

Şi care au fost lecţiile pe care a ţinut să vi le transmită Radu Lupu legate de acest concert?

Ei bine, n-a fost neapărat o lecţie specifică pentru acest concert. În acea vreme eram foarte interesat de analiza schenkeriană. Analizam, analizam, analizam… Am găsit o formulă pe care maestrul Radu Lupu a îmbrăţişat-o imediat. Însă un lucru interesant este că în ciuda acestei analize mi-a demonstrat, aşezându-se la pian - asta se întâmpla chiar aici, acasă la mine, la Braşov - mi-a demonstrat că păstrând această analiză şi structura, arhitectura întregului concert, micile detalii pot să varieze şi, chiar de la o interpretare la alta, pot să se contrazică. A cântat pasaje din acest concert, respectând întru totul arhitectura piesei şi indicaţiile dinamice şi de frazare ale compozitorului, însă a realizat două interpretări complet valabile una după cealaltă. Ei bine, acel moment mi-a pus mari semne de întrebare şi a însemnat pentru mine o cotitură în ceea ce priveşte modul în care văd muzica.

Ce loc i-aţi descrie Concertului nr. 3 într-un context mai larg al concertelor pentru pian clasico-romantice?

Al treilea concert de Beethoven, o capodoperă într-o tonalitate minoră a unui compozitor german… eu cred că este una din piesele de rezistenţă ale literaturii concertistice pentru pian. De altfel, acest concert nu lipseşte din repertoriul niciunui pianist serios.

Un gând şi despre colaborarea cu un dirijor german pentru o partitură germană, domnul Gerd Schaller şi, bineînţeles, cu Orchestra Naţională Radio.

Ei bine, este a doua colaborare cu Gerd Schaller. Prima colaborare a fost tot cu un concert de Beethoven - Imperialul - în urmă cu câţiva ani, tot la Sala Radio, alături de Orchestra Naţională. Îmi aduc aminte cu multă bucurie de ceea ce am realizat împreună în acel Imperial şi sunt convins că în această vineri vom da împreună formă şi culoare aşa cum trebuie, aşa cum vrem, acestei partituri cu totul şi cu totul deosebite.

Vă mulţumesc! Succes vineri şi vă aşteptăm, din nou, anul viitor!