Arhivă : Interviuri Înapoi
AUDIO. Saxofonistul Nicolas Simion la Ateneul Român
Exact. Avem programe diferite și am profitat de acest mic turneu. Am cântat aseară cu Sabin Păutza și cu Filarmonica din Ploiești, astă seară cântăm în cvartet un cu totul alt program pe care, practic, l-am mai prezentat la Festivalul Arcub din septembrie, la București, însă într-o formulă redusă de data aceasta - numai cu pian, saxofon, chitară și baterie.
Câteva cuvinte despre acest proiect - Magic Drops - pe care-l propuneți la Ateneul Român.
Este vorba de un CD pe care l-am imprimat acum vreo câțiva ani și care are în componență un pianist, un acordeonist și…
A fost celebrul Fausto Beccalossi și Florian Weber.
Da. Exact! Acesta este CD-ul Magic Drops. Și am zis că muzica se apropie foarte mult de muzica de cameră și se potrivește foarte bine la o sală de concerte, nu într-un club de jazz sau într-un festival. Și, am profitat de ocazie și am obținut Sala Mică a Ateneului Român pentru această lansare.
Ați invitat de această dată un pianist olandez cu o frumoasă evoluție în spațiul european.
În ultimii doi-trei ani am cântat destul de mult cu Mike Roelofs, un foarte bun muzician de jazz, el însuși compozitor - are formația lui, e improvizator, aranjor, un om deosebit.
Nu este prima dată când cântați pe scena Ateneului Român, chiar dacă este Sala Mică. Ce vă inspiră acel loc?
Sigur că este prima scenă a țării… și primul meu concert la Ateneu, dacă-mi amintesc bine, a fost în 1983. Am cântat "Tablourile dintr-o expoziție", partea saxofonului. A dirijat Petre Sbârcea. Mi-amintesc și acum, a fost un concert extraordinar. Apoi am cântat Concertul pentru saxofon și orchestră de Sabin Păutza, cu Sabin Păutza dirijor, acum vreo doi-trei ani, cu Orchestra Filarmonicii, într-un concert de Anul Nou. De fiecare dată mă bucur să cânt într-o sală de concert, unde lumea vine și ascultă.
Și ca să încheiem într-o altă notă, în broșura CD-ului "Magic Drops" folosiți expresia "îi facem fericiți pe îngeri cu muzica noastră". Este unul dintre scopurile dumneavoastră?
Exact. Adică am încercat să redau cumva etosul acesta al muzicii de cameră. Sunt piese inspirate din folclor, sunt piese abstracte… este, cred, o muzică bună și publicul simte când muzicienii se dăruiesc, cântă cu suflet, vor să transmită ceva.