Nicolas Simion - în 24 noiembrie pe scena Filarmonicii "Paul Constantinescu" din Ploieşti, în formulă de cvartet, în cadrul Ploieşti Jazz Festival. Vineri, 25 noiembrie, la Constanţa şi sâmbătă, 26 noiembrie, la Bucureşti, pe scena Ateneului Român. Din nou, o perioadă cu activitate concertistică intensă pe meleagurile noastre. Bine aţi revenit! Asistăm, deci, la o evoluţie de la jazz-ul simfonic la duo...

Exact. Avem programe diferite şi am profitat de acest mic turneu. Am cântat aseară cu Sabin Păutza şi cu Filarmonica din Ploieşti, astă seară cântăm în cvartet un cu totul alt program pe care, practic, l-am mai prezentat la Festivalul Arcub din septembrie, la Bucureşti, însă într-o formulă redusă de data aceasta - numai cu pian, saxofon, chitară şi baterie.

Câteva cuvinte despre acest proiect - Magic Drops - pe care-l propuneţi la Ateneul Român.

Este vorba de un CD pe care l-am imprimat acum vreo câţiva ani şi care are în componenţă un pianist, un acordeonist şi…

A fost celebrul Fausto Beccalossi şi Florian Weber.

Da. Exact! Acesta este CD-ul Magic Drops. Şi am zis că muzica se apropie foarte mult de muzica de cameră şi se potriveşte foarte bine la o sală de concerte, nu într-un club de jazz sau într-un festival. Şi, am profitat de ocazie şi am obţinut Sala Mică a Ateneului Român pentru această lansare.

Aţi invitat de această dată un pianist olandez cu o frumoasă evoluţie în spaţiul european.

În ultimii doi-trei ani am cântat destul de mult cu Mike Roelofs, un foarte bun muzician de jazz, el însuşi compozitor - are formaţia lui, e improvizator, aranjor, un om deosebit.

Nu este prima dată când cântaţi pe scena Ateneului Român, chiar dacă este Sala Mică. Ce vă inspiră acel loc?

Sigur că este prima scenă a ţării… şi primul meu concert la Ateneu, dacă-mi amintesc bine, a fost în 1983. Am cântat "Tablourile dintr-o expoziţie", partea saxofonului. A dirijat Petre Sbârcea. Mi-amintesc şi acum, a fost un concert extraordinar. Apoi am cântat Concertul pentru saxofon şi orchestră de Sabin Păutza, cu Sabin Păutza dirijor, acum vreo doi-trei ani, cu Orchestra Filarmonicii, într-un concert de Anul Nou. De fiecare dată mă bucur să cânt într-o sală de concert, unde lumea vine şi ascultă.

Şi ca să încheiem într-o altă notă, în broşura CD-ului "Magic Drops" folosiţi expresia "îi facem fericiţi pe îngeri cu muzica noastră". Este unul dintre scopurile dumneavoastră?

Exact. Adică am încercat să redau cumva etosul acesta al muzicii de cameră. Sunt piese inspirate din folclor, sunt piese abstracte… este, cred, o muzică bună şi publicul simte când muzicienii se dăruiesc, cântă cu suflet, vor să transmită ceva.