O triplă aniversare marchează concertul din 19 octombrie de pe scena Sălii Radio, când la pupitrul Orchestrei de Cameră Radio se va afla Cristian Brâncuşi, muzician ce va sărbători concomitent împlinirea a 65 de ani de viaţă, 45 de ani de carieră dirijorală şi 33 de ani de activitate în cadrul Radio România. În program, opusuri de Weber, Danzi şi Haydn care vor însoţi acest moment simbolic, încărcat emoţional, dar şi o clipă a bilanţului personal, pe care Cristian Brâncuşi a avut amabilitatea de a o împărtăşi cu noi.

Maestre Cristian Brâncuşi, vă pregătiţi pentru un concert cu o semnificaţie specială pentru dumneavoastră. Cum vă simţiţi în acest moment?

Nu pot să spun că e o diferenţă faţă de acum câteva luni, când eram în plină activitate. Mă simt bine din toate punctele de vedere. Sunt sănătos, Slavă Domnului! Am poftă de muncă… şi sper să fie totul în ordine şi pe viitor.

Din 1983 aveţi o fructuoasă şi complexă colaborare cu Radioul.

Să ştiţi că a fost o mare bucurie pentru mine. Am făcut parte dintr-un colectiv foarte mare, dintr-o familie, s-ar putea spune, şi privind retrospectiv pot să spun că au fost colaborări deosebit de fructuoase… nu numai cu redacţia muzicală, dar şi cu alte departamente ale radioului. Din punctul meu de vedere, colaborarea a fost impecabilă. Am apreciat întotdeauna, de exemplu, la România Actualităţi - seriozitatea informaţiilor şi echidistanţa, am apreciat la România Muzical calitatea emisiunilor muzicale, calitatea transmisiunilor, calitatea comentariilor; la România Cultural - la fel. Sunt deosebit de bucuros şi am o puternică satisfacţie că am făcut parte din această mare familie. Într-adevăr, împlinesc 33 de ani de activitate în Radio şi 45 de ani de activitate dirijorală… şi 65 de ani de existenţă.

La mulţi ani!

Vă mulţumesc!

Ce a însemnat pentru dumneavoastră colaborarea aceasta de lungă durată cu Orchestra de Cameră Radio?

Orchestra de Cameră a fost marea mea bucurie. Am contribuit esenţial la înfiinţarea orchestrei, am contribuit esenţial la alegerea instrumentiştilor, am contribuit în mare măsură la alcătuirea programelor, la alcătuirea stagiunilor, la invitarea unor solişti şi dirijori de prestigiu şi lucrul acesta l-am făcut cu o dăruire totală. Sigur că nu am fost singur în această acţiune. Au fost alături de mine şi maestrul Bacs şi membrii orchestrei cu care m-am înţeles foarte, foarte bine în toată perioada aceasta.

Sigur, au trecut douăzeci şi ceva de ani de atunci. Privind în spate, cred că am reuşit nişte lucruri foarte frumoase - serii de concerte cu tineri, cu muzică românească, cu operă în concert, cu operă pentru copii, cu vocal-simfonice… nemaipunând la socoteală imprimările, care au fost, poate, la nivel de cel puţin sute de minute, dacă nu chiar mai mult.