Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu cercetătorul Mark Ainley

Publicat: marți, 4 Octombrie 2016 , ora 10.21

În perioada 6-14 octombrie, cercetătorul canadian se va afla în România pentru a susține o serie de trei conferințe despre înregistrările redescoperite ale lui Dinu Lipatti.


Domnule Mark Ainley, ați facut atât de multe pentru cultura română, prin rezultatele demersurilor dumneavoastră personale în legătură cu înregistrările lui Dinu Lipatti. Noi, românii, știm însă prea puține despre dumneavoastră. Cine sunteți, domnule Mark Ainley și cum a apărut pasiunea dumneavoastră pentru muzică?

Părinții mei erau europeni, tatăl din Marea Britanie, iar mama din Ungaria. Am crescut în Montreal, în Canada, înconjurat de muzica clasică, de jazz și alte genuri, însă am fost interesat mai ales de genul clasic. Când aveam 16 ani, studiam pianul, am descoperit înregistrările istorice datorită profesorului meu de pian și citind și ascultând imprimările vechi pe care le-am găsit l-am descoperit pe Dinu Lipatti. Am fost fascinat de povestea vieții lui și bineînțeles de arta lui excepțională. Cu cât am citit și am ascultat mai mult, cu atât mi-am dorit să ascult și mai mult, și am căpătat convingerea că pe undeva trebuie să existe și alte înregistrări, în arhive private și am început să fac cercetări.


Cum ați reușit să găsiți atât de multe înregistrări noi? Practic dumneavoastră ați dublat numărul de minute în care îl putem asculta pe Dinu Lipatti.

Pe de o parte a fost foarte ușor, pe de altă parte foarte dificil. Mi-am început cercetările în anul 1980, când nu exista Internet, nu puteai da căutare pe google, a trebuit să mă folosesc de logică și de ingeniozitate pentru a afla încotro să-mi direcționez cercetările. Prima mea pistă a fost să mă adresez Radioului elvețian, așa că am sunat la stația din Montreal și am făcut rost de numere de telefon și de adrese ale Radioului din Geneva. M-am interesat de înregistrări, însă de această dată am găsit doar câteva interviuri ale lui Lipatti, care sunt desigur foarte interesante. Apoi am studiat pianul cu Charles Reiner, care luase una sau două lecții de la Lipatti, înainte ca el să se retragă din activitate. El m-a pus în legătură cu Robert Weisz, care studiase mult cu Lipatti, timp de câțiva ani, iar Weiss m-a prezentat lui Hugues Cuénod, un cântăreț elvețian care făcuse parte din cercul Nadiei Boulanger și pentru care Lipatti a compus câteva lieduri. Am mers în Europa, l-am cunoscut, el m-a pus în contact cu alte persoane, așa că s-a format un lanț lung de asocieri și de întâlniri. Circumstanțele în care se găseau înregistrările ne-editate ale lui Lipatti au fost foarte complicate. Multe dintre ele erau unicat și făceau parte din colecții particulare. În anul 1991 l-am întâlnit pentru prima oară la Paris pe Grigore Bărgăuanu, biograful lui Lipatti. Am reușit să-l întâlnesc pe Marc Gertsch la Berna, în Elveția; și el a obținut câteva înregistrări unicat ale lui Lipatti de la soția lui Lipatti, Madeleine. Împreună am reușit să facem să apară o parte dintre aceste înregistrări, în anul 1994. După ce Max Gertsch a acceptat acest lucru, am apelat la un coleg din Germania, Werner Unger, care le-a remasterizat și le-a editat la casa lui de discuri. Așa că este vorba despre o întreagă hartă a conexiunilor care a pornit dintr-un punct, apoi am fost prezentat de la o persoană la alta în decursul anilor.


Ați fost vreodată în România?

Nu încă. Întotdeauna am visat să ajung în România. Este locul în care Lipatti a cântat, a trăit. Îmi doresc să ajung să consult arhivele, să văd fotografii, documente. Mi-am început cercetările încă din adolescență, însă nu am avut până acum oportunitatea de a veni în România și este un lucru pe care sunt nerăbdător să îl fac.

Interviu realizat de Monica Isăcescu