Barry Wordsworth este dirijor principal invitat al The Royal Ballet, iar anterior a fost director muzical al aceluiaşi ansamblu, între 1990 şi 1995 şi între 2007 şi 2015. Este dirijor de onoare al BBC Concert Orchestra, dirijor de onoare al Brighton Philharmonic şi director muzical de onoare al Birmingham Royal Ballet.

S-a aflat la pupitrul a numeroase orchestre renumite din Marea Britanie şi din străinătate: Philharmonia Orchestra, London Symphony Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, Ulster Orchestra, Royal Concertgebouw Orchestra, Toronto Symphony, Sydney Symphony, New Zealand Symphony, Rotterdam Philharmonic şi Seoul Philharmonic.

De-a lungul carierei sale la BBC, a dirijat în cadrul BBC Proms, iar în 1993 s-a aflat la pupitrul BBC Concert Orchestra, în cadrul celebrei Last Night of the Proms. În cei 17 ani ca dirijor principal al BBC Concert Orchestra, a participat la numeroase turnee cu ansamblul în Japonia, Statele Unite şi China.

Şeful de orchestră a vorbit despre concertul pe care îl va dirija pe scena RadiRo 2016, ultimul din cadrul seriei.

Care a fost primul gând al dumneavoastră în momentul în care aţi aflat că veţi concerta în România?

Sunt extrem de încântat că vin în România cu BBC Concert Orchestra; colaborăm de aproape 30 de ani şi sunt sigur că va fi o călătorie plăcută. Vin pentru prima dată în România. Orchestra a pregătit cu mult entuziasm acest repertoriu şi cred că festivalul este o idee interesantă. De-abia aştept să ajungem.

Ce ştiţi despre viaţa muzicală românească? Aţi lucrat cu muzicieni din România?

Nu cunosc foarte multe şi, din păcate, nu am colaborat cu artişti români. Sigur, cunosc muzica superbă a compozitorilor din România. Prim-flautista noastră, Ileana Ruhemann, cea care va fi şi solista concertului de Malcolm Arnold, ştiu că are rădăcini româneşti, dar a fost născută aici, la Londra.

Aţi vorbit ceva mai devreme despre colaborarea cu BBC Concert Orchestra care durează de 27 de ani. Cum descrieţi acest dialog?

Eram un foarte tânăr muzician atunci când a început colaborarea. Întotdeauna mi-a făcut plăcere să lucrez cu BBC Concert Orchestra pentru că au un repertoriu atât de divers. Chiar numele indică acest lucru. Nu este o orchestră simfonică, astfel că pot merge şi în zona de crossover, pot interpreta muzică modernă, dar, bineînţeles, şi o serie importantă de lucrări clasice. Repet, m-am bucurat de această varietate a repertoriului. Ne-am maturizat împreună. E drept, încă mai sunt instrumentişti pe care i-am găsit în ansamblu în 1989, însă nu au mai rămas foarte mulţi. Au venit tineri interpreţi minunaţi şi, cum spuneam, este o bucurie pentru mine să pot lucra cu ei.

Cu siguranţă că în 1 octombrie vor fi oameni care vor asculta acest ansamblu pentru prima dată. Cum i-aţi descrie pe muzicieni celor care nu îi cunosc deloc?

Cred că orchestra are o abordare foarte îngrijită pentru toate stilurile de muzică, iar asta le dă o prospeţime în interpretarea repertoriului pe care o găsesc captivantă. Rezultatul este o calitate a sunetului frumoasă, directă şi vibrantă. Aici se adaugă şi experienţa lor de a cânta pentru condiţiile unui concert transmis la radio. Cunosc dinamica şi registrele unei astfel de situaţii.

RadiRo este un festival dedicat exclusiv Orchestrelor Radio. Ce părere aveţi despre acest proiect?

RadiRo este o idee minunată, deoarece lucrul cu adevărat important pe care trebuie să îl facă orchestrele radio este să iasă din studioul de înregistrări şi să îşi susţină live concertele, în faţa unui public viu; pentru a simţi astfel contactul cu oamenii pentru care cântă, şi pentru ca oamenii care ascultă de acasă să poată şi ei simţi prezenţa acestui public. Este teribil de important acest aspect pentru că interpretarea muzicii este un eveniment social. Este un mod prin care oamenii se pot uni pentru a înţelege arta sunetelor şi cu cât radiourile îşi vor încuraja propriile orchestre să susţină concerte live va fi cu atât mai bine.

Vorbim despre un public potenţial de milioane de ascultători, graţie tehnologiei zilelor noastre. Simţiţi o presiune suplimentară în aceste condiţii?

Nu cred. Simt o emoţie aparte pentru fiecare concert, fie că noi cântăm pentru 2000 sau 20.000 de oameni, dar experienţa este aceeaşi. Noi interpretăm şi împărtăşim muzica de fiecare dată, dar e minunat să te gândeşti, pe podium, că eşti ascultat peste tot în lume; până la urmă noi asta facem zi de zi. Acasă lucrez foarte mult şi cu Opera Regală şi, exact ca la Metropolitan Opera, foarte multe dintre producţii ajung în toate colţurile lumii, cum se va întâmpla şi cu acest concert din RadiRo. Este un sentiment plăcut şi aşa realizăm că avem posibilitatea de a comunica fără nicio graniţă în toată lumea. Muzica este unul dintre mijloacele de comunicare cele mai puternice. Nu avem nevoie de cuvinte, e un limbaj universal care poate înlesni dialogurile internaţionale. Cred că dacă am folosi muzica în comunicare lumea ar fi un loc mai bun.

O să vă rog să îmi vorbiţi în detaliu despre program. Propuneţi lucrări de Berlioz, Barker, Copland, Britten, Arnold şi Davies, iar în concertul de la Sala Radio vom avea şi un cimpoi pe scenă.

Da! Este o partitură superbă scrisă pentru cimpoi de Sir Peter Maxwell Davies, muzician care a locuit în Insulele Orkney, parte a Insulelor Nordice ale Scoţiei. Este o lucrare de virtuozitate care, în acelaşi timp, este foarte amuzantă. Cred că singurul lucru greu de făcut în muzica clasică este acela de a-i face pe ascultători să râdă. Avem tendinţa să ne luăm mult prea în serios meseria câteodată şi e minunat că există o lucrare cum este cea a lui Sir Peter Maxwell Davies, care să nu uităm că a şi fost numit Maestru de Muzică al Reginei - o distincţie importantă în ţara noastră. De-abia aştept să cântăm lucrarea, nu doar pentru publicul din România, ci pentru toţi cei care vor asculta concertul. Cred că este uşor de înţeles: este o poveste a unui invitat la o nuntă, care bea cu un pahar prea mult, iar muzica reuşeşte să descrie foarte bine acţiunea. Este o partitură fabuloasă.

Cum aţi structurat restul programului?

Au fost mai multe voci aici. Am fost rugat să pregătesc anumite piese, am primit mai multe variante de program. Am ajuns la această înşiruire pentru că suntem de părere că există astfel o varietate. Dacă sunt oameni în public care nu îndrăgesc în mod deosebit o lucrare ştiu că în doar 10-15 minute urmează altceva care poate le este pe plac. Este o situaţie ideală şi pentru un concert transmis live.

Consultând CV-ul dumneavoastră găsim o colaborare de lungă durată cu Baletul Regal din Londra, acolo unde aţi avut două mandate de director muzical. De asemenea, aţi lucrat şi în cadrul Baletului Regal din Birmingham, la Tokyo, Leipzig, Paris... Ce vă atrage la muzica de balet?

Cred că mă atrage provocarea de a face muzică şi pentru alte arte. Ideea că muzica poate servi coregrafiei şi că îi poate ajuta pe coregrafi în a crea spectacole puternice pentru public fără a folosi cuvinte pentru mine este o reală motivaţie. Sunt bucuros că am lucrat atât de mult şi în acest domeniu, mai ales că şi activitatea în muzica simfonică a fost desfăşurată în aceleaşi proporţii. Este un echilibru pe care e bine să îl ai ca dirijor şi am fost foarte norocos din acest punct de vedere. Într-un fel, da, pot spune că cel mai mult îmi place să lucrez într-un teatru. Ador opera şi baletul şi dacă în viaţa mea există şi muzica simfonică este minunat. Sunt foarte norocos!

Aveţi un mesaj pentru cei care vor participa la Festivalul RadiRo şi în special pentru cei care vor fi în sală la ultimul concert, cel pe care îl veţi susţine?

Aş vrea să adresez tuturor celor implicaţi în Festivalul RadiRo mult succes în această aventură, care cred că este una foarte importantă! Sper că se va întâmpla de multe ori în viitor şi că acesta este începutul unui lucru cu greutate, poate la fel ca la Jocurile Olimpice, să putem merge în jurul lumii, realizând astfel de evenimente care aduc împreună publicul şi orchestrele!