Prezentă în importante centre muzicale din Europa şi Statele Unite ale Americii, mezzosoprana Roxana Constantinescu se află în această perioadă la Filarmonica din Los Angeles pentru patru concerte vocal simfonice cu: Miserere de Arvo Part şi Recviemul de Wolfgang Amadeus Mozart. Alături de artista română mai evoluează: soprana Lucy Crowe, tenorii Paul Appleby, Frederick Ballentine şi bas-baritonul Luca Pisaroni. Maestrul venezuelean Gustavo Dudamel dirijează Orchestra Filarmonicii din Los Angeles. Participă Corul de Cameră al Filarmonicii Estoniene şi Corul Radiodifuziunii Estone.

Roxana Constantinescu, vă mulţumesc pentru amabilitatea cu care aţi răspuns, la această oră târzie pentru dumneavoastră, să ne vorbiţi despre seria de concerte pe care le susţineţi la Filarmonica din Los Angeles. Ce amănunte ne puteţi da?

Primul concert s-a întâmplat deja în această seară. A fost un succes deosebit. Mi-a făcut o deosebită plăcere să revin la Los Angeles sun bagheta lui Dudamel, de data aceasta într-un repertoriu vocal-simfonic. Da, sunt două lucrări extraordinare. Recviemul de Mozart, evident, l-am cântat deseori şi este o piesă celebră; e o lucrare pe care foarte mulţi o ştiu - corurile sunt impresionante, momentele solistice… Dar pentru mine elementul nou l-a reprezentat lucrarea lui Arvo Part, pentru că, recunosc, a fost primul meu contact cu acest compozitor. Sunt două lucrări atât de contrastante, două lumi aşa de îndepărtate una de cealaltă, încât impactul programului ales este foarte puternic. Miserere este o lucrare bazată pe cânturile gregoriene, cum de altfel este toată compoziţia lui Arvo Part pare-se, dar simplitate şi linişte interioară, sunete moi, dulci… este extraordinar să am ocazia de a fi prezentă şi a participa în două lucrări atât de diferite şi totuşi excepţionale.

Pe solişti, pe care vreau oricum să-i menţionez - e vorba despre soprana Lucy Crowe… doi tenori am avut în lucrarea lui Part - Paul Appleby şi Frederick Ballentine, iar baritonul Luca Pisaroni a fost basul din această seară. Cu Luca Pisaroni am lucrat deja la Opera de Stat din Viena, am cântat împreună în Nunta lui Figaro sub bagheta lui Seiji Ozawa. Pe ceilalţi i-am întâlnit doar aici, a fost prima colaborare ... sunt minunaţi muzicieni. Cu maestrul Gustavo Dudamel reîntâlnirea şi revederea au fost deosebite. Trebuie să spun că fiecare ocazie de a colabora cu el este un moment pe care îl apreciez pe măsură. Este o personalitate extraordinară şi toate culorile lui, fragilitatea, intuitivitatea, magnetismul, puterea lui, totul se regăseşte în gestica lui şi asta mi se pare un lucru extraordinar. Este un artist pe care îl respect, îl admir şi cu care sper să mai am şi alte ocazii de a colaborat.

Spuneaţi că aţi avut deja primul concert. Cum a fost primit de public?

Fără falsă modestie, a fost ceva extraordinar. A fost exploziv! Standing-ovations imediate, o atmosferă splendidă, nu se auzea musca în prima parte, şi anume în lucrarea lui Arvo Part, dar după Recviemul de Mozart a fost o încununare, pur şi simplu, o explozie de aplauze, o explozie de ovaţii. Au fost transpuşi, au fost atinşi, au fost sensibilizaţi… Sper că am avut şi noi cât de puţin aport la ce s-a întâmplat în seara asta. A fost un succes incredibil, iar Gustavo Dudamel, în plus, este acasă.