E o colaborare de foarte lungă durată şi cu maestrul Cristian Brâncuşi şi cu Orchestra de Cameră Radio. Cum decurge dialogul cu ei?

Într-adevăr, este de lungă durată! Probabil, gândesc că este de lungă durată fiindcă ei au fost suficient de puternici încât să mă suporte, singurii de altfel care m-au suportat de-atâta vreme şi pare-se că este o colaborare de bun augur. Datează de ceva vreme, nici nu mai ştiu de când, însă pare-se că au fost din ce în ce mai reuşite colaborările, zic eu fără modestie în suflet şi în glas, şi, iată-ne din nou pe scena Sălii Radio cu un concert de Mozart, de această dată. Este un compozitor pe care l-am ferit până acum, de ce să nu recunosc, nu de teamă, ci poate gândind aşa din nou, cu falsă modestie, că trebuie oareşce maturitate pentru el, deoarece - cred eu şi simt lucrul acesta - pare destul de simplu la prima vedere, dar nu-i! Îndărătul muzicii, al notelor, mesajul este subtil şi sublim totodată. Mie-mi place; eu sunt înnebunit după concertul acesta. Îmi face plăcere de fiecare dată când îl cânt. L-am ascultat de foarte multe ori, în foarte multe variante şi iată-mă acum cu varianta proprie, sperăm, Doamne ajută!, de bun augur.

Ce urmează după concertul din această seară?

Mu ştiu exact. Nu mi-am făcut un plan. Mi-ar plăcea foarte mult Rahmaninov şi, dacă mă întrebaţi, ca o "nebunie", cred că ar fi Concertul în Fa de Gershwin.

De ce acest concert?

Este altceva. Este un lucru pe care nu l-am încercat până acum şi sunt adeptul lucrurilor noi. De data aceasta pentru mine, pentru că el a fost cântat şi răscântat în foarte multe variante. Mi-ar plăcea să-i dau o variată jazzistică. Am ascultat un trio - Marcus Trio - şi e senzaţional! Nu o să-l facem cu trio, dar va fi probabil varianta clasică - pian şi orchestră. Să vedem dac-om putea!

Veniţi! Veniţi! Veniţi! Vă aşteptăm. O să fim mai buni, mai frumoşi şi mai redutabili ca dăţile trecute.