Arhivă : Interviuri Înapoi

5 minute cu Sir John Eliot Gardiner

Publicat: marți, 16 Februarie 2016 , ora 9.50

Sir John Eliot Gardiner conduce Orchestra Simfonică din Londra într-un concert transmis live la Radio România Muzical. Vă invităm să urmăriți un program integral Felix Mendelssohn, alcătuit din Simfonia I op. 11 în do minor și Muzica de scenă "Visul unei nopți de vară", opus în care va evolua și Corul Monteverdi. Până atunci vă propunem un dialog despre muzică și nu numai purtat de Sir John Eliot Gardiner cu Matthew Stadlen, din seria interviurilor Five Minutes With:, realizată pentru BBC.


Sunteți un dirijor care locuiește și lucrează la propria fermă. Dacă ar fi să renunțați definitiv la una dintre activități, care ar fi aceea?

Mă sfâșii… nu pot răspunde la această întrebare. Cele două sunt absolut vitale pentru mine și chiar se echilibrează. Muzica pune stâpânire pe inima și pe creierul meu, acesta este talentul meu, iar ceea ce fac la fermă îmi aduce altfel de satisfacții. Cultiv hrana, am grijă de animale, iar asta mă reîmprospătează. În fiecare sunt alte provocări. Merg mână-n mână.


Încă de copil aveți legături cu mediu rural, nu-i așa?

Absolut! Am crescut la fermă.


Chiar foarte aproape de unde locuiți acum…

Așa este.


Care este lucrarea dumneavoastr
ă preferată?

Missa în si minor de Bach pentru că este o colecție variată de sonorități din perioade diferite ale vieții muzicianului. Este o missă catolică, scrisă de un compozitor protestant. Are dramă, o vitalitate incredibilă, euforie, tristețe... are totul.


Care este compozitorul preferat?

Monteverdi.


Nu Bach?

Nu, pentru că Monteverdi este "omul". El este Shakespeare în muzică. În creația lui găsim toate emoțiile umane. A reușit să le canalizeze în muzică... este genial ce a făcut el. Nimeni nu s-a apropiat de realizările lui.


Este posibil să fim obiectivi atunci când vorbim despre compozitorul preferat?

Nu! Este o alegere total subiectivă.


Ce este cel mai frumos în a fi dirijor?

Cred că anticiparea... pregătirea pentru primul contact pe care îl vei avea cu membrii orchestrei, apoi dezvoltarea relației cu ei care duce la interpretarea în sine, care la rândul ei este o trăire intensă și aici are un rol definitoriu și publicul. El poate augmenta acest sentiment sau îl poate distruge.


Există și un segment dificil al acestei activități?

Depinde. Dacă ești dirijor-invitat, cu alte cuvinte dacă e prima întâlnire cu acea orchestră, atunci e ca o relație de-o noapte. Poate fi euforică, minunată sau un dezastru. Dificil este să-ți însușești partitura, să înveți cum să comunici cu muzicienii pentru a ajunge la cele mai bune rezultate... sunt multe aspecte și pozitive și negative.


Tindeți să fiți un dirijor autocrat sau democrat?

Mai degrabă autocrat pentru că democrația în muzică nu este cea mai potrivită. Poate în cvartetele de coarde sau în ansamblurile camerale. Trebuie să fim practici, să existe cineva care ia deciziile. Secretul este să fii acel om care hotărăște și în același timp să dai muzicienilor impresia că ei sunt cei care decid. Asta este greu de făcut...


De ce nu are muzica clasică impactul pe care ar trebui să-l aibă?

Pentru că oamenii au această idee falsă că ar fi intimidantă și că este îndepărtată de viața lor. Nu este și nici nu trebuie să fie. Este vina practicanților. Noi muzicienii nu o prezentăm suficient de bine.


Iar dumneavoastră o iubiți...

Da! Absolut!


Concertul Orchestrei Simfonice din Londra, în direct de la Barbican Hall, poate fi urmărit sub genericul "Scena Europeană", marți, 16 februarie 2016, începând cu ora 21.30. Comentează Monica Cengher.