Până în 23 ianuarie 2016, dezbaterea publică privind planurile-cadru pentru învăţământul gimnazial, de implementat începând cu anul şcolar 2017-2018, continuă. Cristina Comandaşu a stat de vorbă cu două nume importante despre experienţa educaţiei muzicale/artistice în alte ţări, dar şi despre cum se realiza odinioară în România, la şcoală, acest tip de educaţie.

Informaţii complete despre planurile-cadru puse în dezbatere se găsesc aici (http://www.ise.ro/consultare-publica-propuneri-de-plan-cadru-pentru-clasele-v-viii). Consultarea publică online, care va conta foarte mult în alegerea acelei versiuni de plan-cadru optimă, se face aici. (https://www.surveymonkey.com/r/planuri_cadru)

Interviu cu Excelenţa sa, Werner Hans Lauk, Ambasadorul Republicii Federale Germania la Bucureşti

Referindu-ne la dezbaterile care au loc acum în România, sunt voci care spun că nu avem nevoie de ora de muzica, vrem doar matematică, fizică şi chimie, pentru că asta ne va ajuta să obţinem servicii mai bune când terminăm şcoala. Alte voci spun: "Nu,formarea artistică este importantă pentru copii, iar pentru copiii de gimnaziu este important să aibă muzica şi artele plastice printre materiile studiate la şcoală." Dumneavoastră ce părere aveţi?

Desigur, ar fi greşit să spunem că matematica, fizica şi chimia nu sunt importante, dimpotrivă, sunt importante. Dar, de pe altă parte, educaţia muzicală, artistică, toate acele forme de educaţie care se adresează părţii artistice din noi, sunt, în opinia mea, extrem de importante pentru a forma o personalitate. Câţiva ani am răspuns de şcolile germane din străinătate şi de susţinerea acestora. Când le vizitam, întotdeauna îi întrebam pe profesorii responsabili: Ce faceţi în ceea ce priveşte muzica, sportul, artele, teatrul - să le spunem, acele subiecte "sentimentale". Cred că pentru a forma o personalitate este foarte important ca la vârsta la care are loc socializarea, să le oferi copiilor accesul la aceste materii, să le oferi oportunitatea ca ei să afle dacă le place doar să asculte muzica sau dacă au capabilitatea de a juca chiar un rol mai important, activ, de exemplu, să înveţe să cânte la un instrument, să picteze, să joace într-o piesă de teatru. Pentru a forma o personalitate, este decisiv să oferi posibilităţi în timpul anilor când se produce socializarea, introducerea copiilor în societate. Dacă ai o lipsă de cunoştinţe la matematică şi ai nevoie de ele în profesie, poate după bacalaureat, la universitate poţi face un curs special şi te vei ridica la nivelul necesar. Dar dacă îţi lipseşte posibilitatea de a-ţi forma personalitatea la timpul potrivit, şi acesta este, în opinia mea, foarte devreme în timpul copilăriei, este posibil să nu mai poţi recupera ca adolescent şi adult, apoi. Deci, în opinia mea, a avea profesori buni de muzică şi educaţie de calitate în şcoli, a avea oportunitatea de a cânta într-un cor, de a picta, de a dezvolta talentele personale este foarte important şi ajută pentru toată viaţa.

Interviu cu criticul şi istoricul literar Valeriu Râpeanu

De ce este educaţia muzicală importantă pentru un copil aflat în formare?

Este una din componentele formării unei personalităţi armonioase. Şcoala noastră nu poate restrânge programa ei doar la materiile care, sigur, sunt esenţiale pentru viitoarea profesie şi pentru viitorul ţării noastre. Noi însă nu pregătim roboţi, ci trebuie să pregătim un om cu antene deschise spre toate domeniile cunoaşterii şi frumosului. A elimina din învăţământ o oră de muzică este ceva inimaginabil. Dar, pentru aceasta aş vrea să spun următorul lucru: eu am început liceul în 1942 la Liceul Sf. Petru şi Pavel din Ploieşti şi l-am avut profesor de muzică pe Ion Danielescu, ale cărui compoziţii şi prelucrări folclorice dumneavoastră le transmiteţi şi astăzi prin radio. Să nu mai spun că era autorul cunoscutului imn "Voinţa neamului". El ne-a învăţat să iubim muzica.

Cum a făcut lucrul acesta?

Cântând în prima oră, în primul an de şcoală - aveam 11 ani; el venea cu vioara la ore - ne-a cântat o romanţă de Beethoven. Nu ne-a plictisit, să spunem, poate nu e termenul cel mai bun, să învăţăm teorie. Şi nici acum n-ar trebui să fie o predare de teorie muzicală. Ei nu vor fi critici muzicali, nu vor fi istorici muzicali, nu vor fi muzicologi etc. El ne-a dezvoltat dragostea de muzică. Am făcut ore de cor, care erau o bucurie. După ce el s-a pensionat, am lucrat cu Gheorghe Ionescu, cu Gheorghe Mihăilescu şi cu alţii am cântat bucăţi din marele repertoriu - Freischutz, Richard Strauss, Wagner şi alţii.

Eu spun că programa care se pregăteşte acum, dacă va rămâne şi sper că nu se va comite acest act să nu rămână muzica măcar o oră, trebuie să aibă ca model - să nu vă mire - lecţiile de muzică ale lui Leonard Bernstein. Spun aceasta deoarece în anul 1978 când, în calitate de vicepreşedinte al Radioteleviziunii Române, am programat pe postul naţional orele de muzică ale lui Bernstein, popularitatea a fost extraordinară, ieşită din comun. În consecinţă, elevii trebuie să ştie ce este o rapsodie, o simfonie, un cvartet etc., dar acestea însoţite cu exemplificări. Acum există posibilitatea să exemplifici, nu mai e ca pe timpul nostru, în 1942. Gândiţi-vă că noi n-aveam decât radio la dispoziţie. Cum sunteţi dumneavoastră acum, Radio România Muzical, era tot radioul românesc din acea vreme. În consecinţă, nu putem îndeajuns pleda pentru ca muzica să rămână în şcoală.

Vedeţi, eu frecventez Ateneul Român din 1950. La Ateneul Român, n-am întâlnit numai literaţi ca Zoe Dumitrescu Buşulenga, Petru Comarnescu, Ovidiu Drâmba şi mulţi alţii. Am întâlnit oameni de ştiinţă - Şerban Ţiţeica sau pe cunoscutul chirurg Dinu Antonescu. Deci, oamenii aceştia s-au format în şcoală. Noi vrem să răpim tineretului posibilitatea împlinirii lui sufleteşti, contactul cu marea artă. De aceea trebuie să avem în şcoală ora de muzică în aşa fel încât să-i cheme pe copii, pe adolescenţi către muzica de înaltă calitate.