În 2015 s-au împlinit 60 de ani de la înfiinţarea Corului de Cameră "Cappella Transylvanica" al Academiei de Muzică "Gheorge Dima" Cluj şi 30 de ani de când Cornel Groza îl conduce. Luni 14 decembrie, la Auditorium Maximum, a avut loc un concert aniversar care a ilustrat profilul divers al repertoriului corului de cameră Cappella Transylvanica. Despre dubla-aniversare ne-a vorbit dirijorul Cornel Groza.

Ce istorie are acest cor, pentru că sunt câteva puncte importante, care trebuie marcate, începând de la profilul și caracterul lui, pe care l-a imprimat acum 60 de ani și în decursul deceniilor, maestrul Dorin Pop.

Capela Transilvanica, pe atunci se numea Corul de Cameră al Conservatorului Gheorghe Dima. A luat ființă în 1955 și la inițiativa compozitorului Doru Pop Dorin ca un cor de cameră al Filialei din Cluj, al Uniunii Compozitorilor din România, evident patronat de Conservator, pentru că acolo își avea sediul. S-a dezvoltat foarte repede și a ajuns la performanțe extraordinar de repede. Cele mai mari performanțe le consider, participările la câteva dintre concursurile internaționale, printre care aș marca o situație de vârf, concursul Arezzo. Din 1978, în care Corul de Cameră a obținut premiul I cu un punctaj pe care nu l-am regăsit în nici un alt concurs și nici la Arezzo, 198 de puncte din 200.

Deci aproape de perfecțiune.

Aproape de perfecțiune. Așa am și fost. Atunci cântam, eram corist și eu. Îmi face mare plăcere să îmi amintesc și mă mândresc cu performanța noastră și pe lângă asta, o seamă de turnee în Statele Unite, Italia, Marea Britanie, fosta Germanie Democrată, Bulgaria. Am făcut o bună propagandă muzicii, iar pe lângă acestea toate marile festivaluri de muzică corală din România, care erau pe vremea aceea la Iași, la București, la Brașov.

Erau multe?

Erau mult mai multe decât acum.

Această moștenire, pentru că ați fost discipolul maestrului Dorin Pop ați dus-o mai departe, dar i-ați imprimat o amprentă a timpului de-acum, care e ea?

E imposibil să nu se schimbe ceva, dacă s-a remarcat din primele apariții ale mele, în poziția aceea după '85. În special s-a diversificat paleta dinamică. Am adunat mai mulți coriști, am adunat repertorii mai puțin camerale sau mai puțin intime să spun așa, repertorii care necesită un aparat vocal mai mare.

Număr mai mare de oameni și voci mai puternice.

Forță, mai mută forță. Am putut lărgi paleta interpretativă. Și repertorială, evident.

De unde până unde se întinde repertoriul?

Noi am gândit și domnul Pop ne-a imprimat aceată idee, cea mai bună școală pentru noi a fost muzica renascentistă. Ca atare, muzica noastră pornește cam de la Renaștere, până la contemporani, evident că acoperim toate epocile mari. Dacă mi se ivește un festival de muzică contemporană mă pot pregăti fără probleme cu ceea ce am acolo.

Ce satisfacție ați avut în acești 30 de ani?

Înainte de toate, faptul că am putut menține o formație de suflet, o formație care trăiește de dragul de a cânta. Deci, artă pentru artă, în România zilelor noastre, mai puțin. Noi o facem și am pretenția că cei care vin la capelă să vină numai pentru a face muzică, o facem. Satisfacția, de fiecare dată când ies în scenă. Dacă facem lucrurile frumos și lumea ne aplaudă.

Care e amprenta muzicală a acestei formații? Ce o deosebește de alte coruri din România, pentru că după '90 imediat, cred, corul s-a reîntors și și-a redeschis o ușă importantă prin Corul Madrigal, care atunci în '90 ne-a restituit colindele românești, suntem în perioada sărbătorilor și cred e important să vorbim.

Am făcut-o și noi imediat după '90. Eu am spus întotdeauna: noi avem o calitate muzicală destul de bună, avem o finețe a acordajului destul de bun. Putem aborda un repertoriu care să vină în întâmpinarea cerințelor publicului ocazional. Putem să facem un concert de colinde, putem să facem un concert de muzică clasică, un concert de muzică romantică, putem cânta orice. Ni se comandă acum o lucrare a unui contemporan englez. M-am uitat ieri peste partitură, o vom face.

Până atunci, venim în 14 decembrie la concertul aniversar. Ce ascultăm, pentru că e un repertoriu divers?

Da, un repertoriu aș spune, mixt. Are mai multe fâșii care acoperă niște lucruri speciale. Am gândit în mai multe calupuri acest pentru ca să amintim și de perioada primilor 30 de ani ai capelei. Se vor recunoaște acolo, unele dintre lucrările corale pe care le-am interpretat sub bagheta domnului Pop, dar și o parte din repertoriul pe care atunci nu l-am cunoscut, care este ceva mai târziu venit în repertoriul formației. De asemenea, altfel fel de orientare a fost pe epoci și pe arii de creație. Avem un prim calup de muzică preclasică, un calup laic, să spun românesc și bineînțeles nu putem să scăpăm ocazia de a cânta și colindele noastre tradiționale.