Pentru mine, exemplul lui Lipatti este extrem de important, tocmai în epoca în care trăim, în care modele pot fi foarte multe şi foarte diverse, uneori contradictorii, în care apar şi dispar foarte repede staruri în toate domeniile - dar mă refer la pianişti şi acum -, în care este foarte uşor să ai parte de confuzie ca tânăr pianist care merge din concurs în concurs, din masterclass în masterclass, părerile sunt foarte diverse. Lipatti rămâne un reper, înregistrările sale sunt extraordinar de actuale, sunt încă apreciate în ziua de astăzi. Ceea ce pot spune că mă inspiră cel mai mult din modelul şi din reperul Lipatti este o anumită filozofie şi un anumit fel de a te apropia de lucrarea muzicală, de a pune lucrarea şi compozitorul mai presus de tine ca interpret şi de a pune virtuozitatea în slujba mesajului compozitorului.

Lipatti a fost desigur o voce unică în pianistica mondială şi nouă, tinerilor interpreţi, acum la început de carieră, ne rămâne să ne căutăm o voce unică, personal cred că această unicitate nu vine din dorinţa de a face neapărat ceva nou, doar de dragul de a fi nou, ci din aprofundarea textului muzical al mesajului, codificat în partitură, care trebuie readus mereu la viaţă şi, desigur, fiecare va ajunge în cele din urmă la o interpretare care este unică în acest fel. Consider citatul lui Dinu Lipatti "serviţi muzica şi nu vă serviţi de ea" ca un motto foarte bun pentru tinerii pianişti.