Arhivă : Interviuri Înapoi

Corul Radio la 75 ani - dirijorul Dan Mihai Goia

Publicat: marți, 17 Februarie 2015 , ora 13.40

Declaratiile dirijorului Dan Mihai Goia, cu ocazia concertului aniversar din 18 februarie 2015, concert prezentat de directorul Radio România Muzical, Liliana Staicu.

Concerte aniversare

"Anul 2015 pentru Corul Academic Radio înseamnă un moment de sărbătoare, de împlinire și de bucurie artistică. Împlinim 75 de ani de existență artistică. Este un moment pe care noi vrem să-l omagiem prin trei concerte. Miercuri 18 februarie 2015, este un concert de muzică universală, care cuprinde cele mai frumoase lucrări pe care le-am parcurs împreună cu corul în concerte publice, de-a lungul celor 15 ani de când conduc această formație. Pe 30 aprilie va fi un concert de muzică românească, unde de asemenea abordăm lucrări dragi nouă aparținând unor compozitori de care suntem legați. Sunt numai șase, dar sunt compozitori de mare rezonanță în cultura românească. Mă refer la Radu Paladi, care din păcate ne-a părăsit, Irina Odăgescu, Felicia Donceanu, Cornelia Tăutu și doi compozitori din zona muzicii corale și vocal instrumentale Adrian Pop și Vasile Timiș.

În luna noiembrie, în preajma zilei Radioului, vom prezenta cel de-al treilea și ultimul concert aniversar, Corul Academic Radio și invitații săi. Sunt oameni cu care am colaborat de-a lungul timpului, Corul de Copii Radio dirijat de Voicu Popescu, Corala Bărbătească Ortodoxă Te Deum Laudamus, pe care am avut și bucuria să o conduc timp de 15 ani, actualmente dirijor fiind părintele Matei Zaharia. De asemenea soliști vocali, cum ar fi Irina Iordăchescu soprană, Vladimir Pesantes din Ecuador cu care am cântat în concertul de muzică sud americană, Gabriela Peticilă, flautistă în Orchestra Națională Radio și Adrian Naidin, violoncelist care, pe lângă activitatea pe care o depune în cadrul Orchestrei Naționale Radio, desfășoară și o activitate solistică remarcabilă.

Momente de istorie

Privind retrospectiv cei 75 de ani de existență ai Corului Academic Radio, sigur că formația noastră a trecut prin diverse transformări. Dacă în 1940, la primele repetiții care au avut loc înainte de-al doilea război mondial, după aceea a fost o perioadă oprită activitatea din motive social-istorice, formația a început să aibă o activitate cât mai variată și cât mai nuanțată. Dumitru D. Botez a fost cel de-al doilea dirijor după Ion Croitoru, pe urmă a fost perioada în care corul s-a împărțit în două. Au fost formații de cameră. Pe lângă formația mare a fost o formație care cânta folclor predominant și aici trebuie să-i amintesc pe Dumitru D. Stancu, pe Gheorghe Danga, pe Constantin Petrovici, Emanuel Elenescu, Carol Litvin, perioada Alexandru Șumski. În fiecare perioadă, corul și-a exercitat și și-a diversificat activitatea. Pe lângă tradiționalele concerte vocal simfonice a existat perioada în care se cânta foarte mult folclor românesc, se cântau creații remarcabile din istoria componistică a neamului nostru.

După aceea a existat perioada în care au apărut foarte multe prime audiții. Mulți compozitori au început să scrie pentru această formație care, asa cum au dedicat și Madrigalului și altor formații lucrări, au dedicat și Corului Radio. A fost perioada în care au activat Alexandru Șumski și după aceea, regretatul maestru Aurel Grigoraș care timp de 35 de ani a avut o activitatea laborioasă și a cântat foarte multă muzică românească, atât a capella, cât și în lucrări vocal simfonice.

În anul 2000 sigur că am avut șansa pe care mi-a oferit-o viața, ca să devin cel de-al zecelea dirijor al acestei formații și am încercat ca perioada în care am condus-o și mai conduc încă această formație să devină foarte maleabilă, să-și dezvolte repertoriul, în special către muzica universală, în special către muzica religioasă, zonă repertorială care n-a fost atât de dezvoltată de predecesorii mei dinc ondiții sociale evidente pentru perioada respectivă. După revoluția din decembrie, sigur că repertoriul a putut fi diversificat, a putut fi nuanțat, a putut fi prezentat în toate componentele existente. Și muzica religioasă a ocupat un loc important. Poate eu fiind și îndrumat de activitatea pe care am avut-o cu Te Deum Ladamus, formație eminamente religioasă, sigur că am fost atras de muzica aceasta, dar este o muzică deosebită, care este hăruită de Dumnezeu, este adresată lui Dumnezeu și este scrisă sub harul lui Dumnezeu.

Cum formează dirijorul corul?

Prin propria personalitate și prin modul de a lucra zi de zi și de a te prezenta în concerte. Dan Mihai Goia, că vorbesc acum de mine, mă prinde acest moment aniversar în fruntea acestei formații, este un om exigent, este un ardelean serios, care-și face treaba cu multă conștiinciozitate, este un dirijor care pretinde o intonație aproape de absolut. Sigur, e foarte greu cu vocea să cânți absolut, dar a fost una din exigențele mele zi de zi, să fac ca formația pe care o am în față să cânte cât mai aproape de o intonație justă, corectă în omogenitate și în tandemul vocilor. De asemenea, un lucru foarte important este parcugerea unor stări și a unor sensuri cât mai diverse, a constituit un deziderat al muncii mele, să parcurgem piese lirice, să parcurgem piese de mare virtuozitate, piese de dramatism, piese de liniște, piese de reculegere, piese de forță. Toate aceste stări trebuie parcurse cu aceeași dezinvoltură și cu aceeași calitate. Iar ca amprentă gestuală dirijorală, eu sunt un dirijor care dirijez cu întregul corp. Gestica mea este o gestică ce pleacă din adâncul sufletului și se reflectă pe întregul corp, pe brațe bineînțeles, dar pe întregul corp, pe întreaga figură, în așa fel, încât să transmit cât mai multe sensuri către colaboratorii mei, coriștii și împreună, această simbioză să aibă ecou și reflexie în mintea și sufletul celor care ne ascultă, fie în sală de concert, fie pe lungimile de undă ale radioului. Cu alte cuvinte, exigență pentru intonație, diversitate repertorială și o conducere gestuală cât mai nuanțată și cât mai implicată acelui care se află în față.

Dacă ar fi să aleg trei lucrări sau trei momente mai importante ale Corului Radio, acestea ar fi următoarele: în primul rând, Vecerniile de Serghei Rahmaninov reprezintă după mine, o culme. Sigur că acea capodoperă a muzici ruse a fost realizată în colaborare cu Corala Bărbătească Ortodoxă "Te Deum Ladamus". 70 de bărbați și 40 de femei este un cor care astăzi poți să-l cauți pe întreg mapamondul și n-o să-l mai găsești la cifrele respective. Iar Rahmaninov, din 2009, 2010, mă refer la Festivalul Enescu și înregistrarea CD-ului ulterioară au fost două momente de vârf. Alte momente care și-acuma rezonă în sufletul meu sunt cele religioase.  Concertul Ave Maria, concertul Tatăl Nostru, concertul cu liturghii au fost iarăși niște momente care m-au marcat și care au însemnat foarte mult.

Iar un al moment a capella deosebit, ar fi aniversarea a 70 de ani, când am făcut concertul de muzică sud-americană, unde s-a cântat cu atâta plăcere. Noi am încheiat practic un ciclu în care a fost muzică franceză, engleză, germană, italiană, din muzica popoarelor slave, muzica sud americană, iată, zone ale mapamondului pe care am încercat să le prezentăm tematic, în concertele Corului Academic Radio. Au fost momente de sărbătoare, momente în care am prezentat colindele românești care întotdeauna încântă publicul și le așteaptă în fiecare decembrie cu mare nerăbdare. Sunt foarte multe momente. Și momente vocal simfonice deosebite. Mi-aduc aminte de "Recviemul de război" de Benjamin Britten care a fost o încercare mare din punct de vedere interpretativ. Mă refer la Recviemul de Brahms sau Recviemul de Verdi în diverse variante interpretative, întâlnirea cu Zubin Mehta, cu Valery Gergiev, în cadrul festivalului George Enescu. Sunt momente care m-au marcat și care mi-au înseninat viața și mă fac să zâmbesc, mai ales că sunt către finele carierei și fiecare această rememorare a momentului artistic respectiv mă face să spun că n-am trăit degeaba această frumoasă activitate ca dirijor al Corului Academic Radio.

Publicul

Publicul românesc este foarte fluctuant, ca să zic așa. În 2000 până în 2005, sălile erau aproape arhipline. Exista o preocupare și o atracție spre muzica corală și spre muzică în general, poate mai intensă decât azi. Astăzi trebuie să vii cu niște rețete foarte comerciale, foarte vandabile și cu impact teribil. Nu neapărat calitatea este totdeauna elementul primordial, ci reclama. Și din punctul acesta de vedere, trăim de multe ori senzația că sala nu este plină, publicul nu este la fel de conectat, zilele din timpul săptămânii, când avem noi în general concerte, oamenii sunt preocupați de problemele financiare și cotidiene pe care le au, probleme personale și vin mai greu în sala de concert. Dar noi rămânem niște entuziaști, rămânem încrezători, ardem pentru muzica corală și eu și membrii ansamblului și cu vremea, lumea se va întoarce către muzică și muzica corală și muzică în general, pentru că muzica a fost dată de Dumnezeu pentru a ne bucura sufletele, a ne face mai buni și a trece mai ușor pe lângă greutățile vieții.
Sorina Goia