Aseară, 18 septembrie 2014, a avut loc finala secţiunii de vioară din cadrul Concursului Internaţional ,,George Enescu". Pe scena Ateneului Român au evoluat violoniştii Roudine Fedor, Bae Wonhee şi Ştefan Tarara. Din program au făcut parte Concertul pentru vioară şi orchestră în Re Major op. 35 de Piotr Ilici Ceaikovski, interpretat de Bae Wohnee şi Ştefan Tarara şi Concertul în re minor op. 47 de Jean Sibelius, în versiunea interpretativă realizată de Roudine Fedor. Câştigător a fost desemnat violonistul de origine română Ştefan Tarara, născut în Germania, de la care am obţinut câteva impresii la finalul concursului.

Ştefan Tarara, cum resimte un interpret presiunea unui concurs de asemenea anvergură ?

Ştefan Tarara: Este cu adevărat dificil pentru că am cântat în primele etape, iar acestea au fost foarte intense, dar a fost bine pentru că am fost concentrat, mi-am făcut treaba bine, am cântat bine şi am fost mulţumit. Acum, în finală, am ştiut că această zi îmi poate schimba viaţa. A fost cu totul diferit faţă de primele zile de concurs. Am mai participat şi la alte concursuri, am mai câştigat alte competiţii, dar Concursul Enescu a fost cu adevărat cel mai important şi cel mai dificil pentru mine. Părinţii mei vin din România, întreaga mea familie e din România, eu vorbesc româneşte, aşa că pot spune că Enescu face parte din fiinţa mea, fără să exagerez. Îmi place să cânt muzica lui Enescu şi faptul că am avut de interpretat o lucrare enesciană în semifinală a fost foarte important. Apoi urmează finala, urci pe scenă şi interpretezi aproximativ jumătate de oră Concertul de vioară de Ceaikovski. Da, este o presiune foarte mare, vă puteţi imagina. Când am urcat pe scenă am fost destul de emoţionat, dar în timp totul a decurs bine. Sper ca la următorul concert pe care îl voi susţine aici să fiu mult mai relaxat. Sunt foarte fericit că am câştigat premiul.

Tot despre Concursul George Enescu ne-a vorbit şi violonistul Pierre Amoyal, preşedintele juriului secţiunii de vioară.

Pierre Amoyal: Am fost bucuros că în această seară am avut în finală trei violonişti foarte buni, aşa cum se întâmplă la marile concursuri de vioară din lume, dar cel mai important a fost faptul că a fost foarte dificil să alegi, pentru că în semifinală toţi concurenţii au avut un nivel foarte ridicat, şi nu doar în semifinală, ci încă de la debutul competiţiei. A fost o perioadă frumoasă, eu şi colegii mei din juriu suntem cu adevărat impresionaţi de ceea ce s-a întâmplat aici. Astăzi este foarte important pentru tineri să câştige asemenea competiţii. În primul rând obţin nişte satisfacţii de ordin material, care le sunt folositoare, iar apoi oportunitatea de a evolua ca solişti în concerte simfonice. Pe viitor mă voi întoarce aici ca să cânt împreună cu Ştefan Tarara Concertul pentru două viori de Mozart, dar şi premiera mondială a unei lucrări compuse de un fost student al meu, tot român, Vlad Maistorovici. Va fi o zi foarte specială pentru mine, pe 11 septembrie 2015.