Între 24 şi 31 mai 2014 a avut loc prima ediţie a Festivalului de Muzică Sibiu/Hermannstadt organizat de Fundaţia Română pentru Excelenţă în Muzică, condusă de dirijorul român de renume internaţional, Christian Badea.

Despre acest proiect născut din dorinţa de a da ceva înapoi ţării în care s-a format (Christian Badea a părăsit România în 1974, în anii studenţiei) am realizat un interviu joi, 29 mai 2014.

Eu nu ştiu ce să zic, cred că a mers cam totul bine, inclusiv vremea. Din punctul de vedere al concertelor, momentul de vârf a fost până acum interpretarea Cvartetului nr.8 de Şostakovici cântat de Cvartetul Borodin, marţi, 27 mai, care a fost absolut de referinţă. A fost un concert care se putea pune foarte uşor la Carnegie Hall sau în orice altă sală din lume. Am avut deja două concerte cu orchestra în Biserica Sf. Treime, care au mers foarte bine - cu Mario Caroli şi cu Giuliano Carmignola…

...invitat şi anul trecut, de altfel…

Da, Giuliano e un apropiat al festivalului şi al fundaţiei. Deci, până acum a fost foarte frumos. Ce mi-a plăcut foarte mult e faptul că am avut multe concerte cu tinerii muzicieni, care fac parte şi din orchestră, dar care de fapt sunt în primul rând solişti, în al doilea rând, unii sunt concert-maeştri în alte orchestre, mulţi fac muzică de cameră - oameni care au versatilitate artistică deosebită şi care au venit aici ca să aibă o experienţă destul de variată. Am cântat şi în orchestră, am făcut şi muzică de cameră, am făcut şi recitaluri - totul în câteva zile. Foarte intens!

Cvartetul Borodin s-a aflat pentru prima dată în România, aşa am înţeles. A fost acesta un argument să-i invitaţi? Cum aţi ajuns să-i invitaţi?

În această primă ediţie a festivalului încercăm să creăm un profil şi să avem un standard artistic al acestui eveniment, de aceea am vrut să avem un cvartet care să reprezinte ceva, care să fie mai important din mai multe puncte de vedere. Cred că  am avut un mare noroc cu Cvartetul Borodin pentru că erau liberi pentru câteva zile. Ştiţi foarte bine, lucrurile în România se fac cam în ultimul moment. Mi-a părut foarte bine să descopăr că Cvartetul Borodin avea mai mult decât o zi sau două libere, avea patru zile libere, şi-atunci am sărit pe ocazie, i-am invitat pentru două concerte, dintre care unul era un program vienez - Haydn, Schubert, Webern şi Brahms - dar ceea ce m-a atras foarte mult era faptul că unul din programele pe care le ofereau avea Cvartetele nr.7 şi mai ales Cvartetul nr.8 de Şostakovici. Pot să vă spun că acest concert a fost absolut fenomenal. Într-adevăr, ei reprezintă o tradiţie, sunt o instituţie culturală a Rusiei şi reprezintă o tradiţie extrem de importantă. A sunat cum cred că şi l-ar fi dorit Şostakovici!

Care este reacţia publicului?

Fantastică! A fost o reacţie extrem de entuziastă. Nu se mai vede aşa ceva la un concert de muzică de cameră - ovaţii în picioare, cu trei bisuri… a fost chiar extrem de călduroasă.

De ce Sibiu şi nu alt oraş?

Sibiu - din cauză că are totuşi un cadru foarte potrivit. Nu spun o noutate, lumea ştie asta. Sunt destule evenimente, mai ales festivalul de teatru, care durează de mai mulţi ani, dar şi altele. Este un loc foarte potrivit pentru a se întâlni, are locaţii interesante. În cazul nostru, în cazul muzicii, avem locuri speciale pentru concerte, ca de exemplu bisericile - unele care sunt destul de fastuoase, ca Biserica Sf. Treime, unde facem concertele cu orchestra, altele care sunt foarte simple, dar care dublează excepţional de bine o mică sală de recital, ca de exemplu Biserica evanghelică Sf. Ioan, unde am făcut multe recitaluri. Şi, în sfârşit, avem Sala Astra a Bibliotecii Astra care a întrunit comentariile entuziaste ale Cvartetului Borodin. Au foarte fericiţi, foarte plăcut surprinşi de cum s-a auzit.

Ceea ce faceţi dumneavoastră aici zilele acestea s-ar numi în termeni de marketing construcţia unui brand, un nou festival. Care este specificul pe care vreţi să-l construiţi pentru acest festival?

Să vă spun sincer, aud atât de mult acest cuvânt, "brand", în România, toată lumea e obsedată de "brand". Nu! Eu ce vreau să fac aici e foarte simplu. Am ales acest cadru al Sibiului, care mi se pare potrivit, am avut şi o susţinere bună din partea primăriei - că altfel nu se putea, în afară de sponsorul nostru principal, Raiffeisen Bank, dar este un loc unde s-a înţeles că totuşi cultura trebuie să facă parte din viaţa de zi cu zi a unui oraş şi că este foarte avantajată şi economia oraşului. Asta s-a descoperit la Sibiu în 2007 când era capitală culturală şi de atunci lucrurile au progresat. Acesta este un alt motiv pentru care am venit la Sibiu, din cauză că există totuşi o deschidere.

Cât priveşte brandul, să vă spun sincer, mă interesează foarte puţin pentru că ceea ce mă interesează pe mine este să realizăm, să creăm un cadru în care modelul cultural pe care fundaţia îl propune şi anume artişti tineri români şi din alte ţări foarte buni, foarte talentaţi - stelele de mâine -, să aibă ocazia să lucreze împreună, pe aceeaşi scenă, în aceeaşi sală de repetiţie cu cei mai importanţi artişti ai lumii. De acolo înveţi cel mai mult. Asta este o experienţă care îţi aduce foarte mult, e foarte eficientă, te stimulează.

De exemplu, am avut un masterclass în care am avut unii tineri de-ai noştri care au cântat Souvenir de Florence de Ceaikovski cu membri ai Cvartetului Borodin. Unde se mai găseşte aşa ceva?! A venit Tamas Varga, care este solist violoncelist la Filarmonica din Viena, care a lucrat cu trei violoncelişti din orchestra noastră; au făcut un cvartet de violoncele şi au cântat în concert. Lucruri de genul acesta stimulează, ajută, dau încredere, se învaţă foarte repede. Cred că este o soluţie la multe dintre problemele care trebuie rezolvate în România. Cât priveşte brandul, asta este o treabă de viitor. Festivalul este, aşa, un fel de alchimie. Pui anumite ingrediente, speri să meargă într-un fel şi după aceea vezi cum se dezvoltă.

Ideea acestui festival s-a născut dintr-o iniţiativă foarte generoasă a dumneavoastră, de a-i ajuta pe tinerii interpreţi din România, cu scopul de a-i face să mai cânte şi-n România, să nu plece definitiv sau dacă pleacă să se mai şi întoarcă. Sunteţi, de asemenea, şi dumneavoastră un om care a părăsit România, a ales să se mai şi întoarcă, mai ales în ultimii ani. Care este resortul interior care v-a determinat să faceţi de fapt lucrul acesta? Până la urmă sunt mulţi muzicieni români care au plecat în străinătate, dar care n-au ideea dumneavoastră.

Nu ştiu. În mod firesc, ajungi la un anumit moment în viaţă, la o anumită vârstă şi experienţă, când mai trebuie să mai dai şi înapoi. Aici, în ţara asta, mi s-a dat. Mi s-a dat o educaţie care era foarte serioasă şi o etică profesională care era foarte solidă, cu care am plecat când eram student şi am ajuns la Bruxelles, la Mozarteum, la Juillard, unde mi-am dat seama că eram foarte competitiv cu ceea ce-mi dăduse şcoala românească. E un lucru pe care nu l-am uitat şi, când m-am întors în România după mulţi ani de absenţă, după un anumit timp ca să mă acomodez puţin cu ce s-a mai întâmplat aici, mi-am dat seamă că totuşi acesta ar fi un proiect care ar fi interesant şi care ar merita. Ar merita din cauză că era nevoie, din cauză că am, poate, cunoştinţele şi experienţa şi disponibilitatea şi, în plus, am lucrat întotdeauna cu tinerii, peste tot în lume. Deci, de ce nu şi cu ai noştri!

Ce urmează acum, după această primă ediţie?

O să vedem. Să vedem cu se dezvoltă, cum se termină, după aceea o să mai analizăm, o să evaluăm şi vedem ce aduce viitorul. Planurile şi ideile de dezvoltare există, însă totuşi ştim că în România lucrurile nu sunt chiar aşa de simple, trebuie analizat cam tot.

Dar în afara României, pentru dumneavoastră, pentru dirijorul Christian Badea, ce urmează în agendă?

În afara României? Multe. A doua zi după festival mă sui în avion, mă duc la Sidney şi am o producţie de Othelo. După aceea mă întorc în ţară puţin în toamnă, fac câteva concerte, şi după aceea nu mai vin decât în mai 2015. Am multe concerte, mă duc şi la Budapesta, fac Wagner - Olandezul zburător şi Parsifal…

Aveţi în distribuţie şi cântăreţi români cumva?

Nu ştiu, încă n-am văzut distribuţia. La Wagner cred că mai puţin fiindcă românii nu prea se specializează în Wagner, mai mult în opera italiană. Dar… da! E cam non-stop, până la sfârşitul lui 2015 ştiu că nu am mult timp.