Cea mai recentă apariţie discografică "Donizetti Heroines", apariţii în "Traviata" la Bari, Tel Aviv şi Barcelona, în "Semiramida" la Paris şi Lyon, "Wilhelm Tell" la Edinbourgh, "Luiza Miller" la Napoli şi Zurich sunt reperele unei agende pline de evenimente. Elena Moşuc este posesoarea unei astfel de agende, o artistă despre care se spune că este una dintre cele mai versatile şi mai expresive soprane. Pe Elena Moşuc am găsit-o zilele acestea la Berlin unde interpretează rolul Donna Anna din opera mozartiană "Don Giovanni", producţie despre care ne-a vorbit:

Elena Moşuc, vă mulţumesc pentru amabilitatea cu care aţi răspuns să ne vorbiţi despre apariţia dumneavoastră la Opera din Berlin. Aţi postat câteva poze cu personajul Donna Anna, din câte îmi dau seama este o regie modernă?

Da foarte modernă, în regia lui Roland Schwabb. Noi nu am lucrat cu dumnealui, am lucrat cu asistenta lui de regie săptămâna trecută. Ideea este foarte interesantă: Don Giovanni, în viaţa lui plină de tot felul de aventuri amoroase, doreşte să găsească o persoană sau ceva care să-l oprească din acest drum interminabil şi până la sfârşit nu reuşeşte. Asta este ideea, dar producţia în sine este extrem de modernă, este extrem de germană, să zic aşa, pentru că regietheater - teatrul muzical - este foarte în vogă aici în Germania, poate la unii place foarte mult, la alţii displace. Eu am jucat în foarte multe producţii de Don Giovanni. În cele mai multe, tradiţionale, am lucrat şi în regii mai moderne, estetice. Îmi amintesc cu mare plăcere de producţia de la Tokyo în regia lui Grisha Asagaroff, care a fost şi directorul artistic la Zurich. În ultima producţie din ultimul an a făcut-o chiar la Zurich, acum vreo doi-trei ani, în regia renumitului Sven-Eric Bechtolf, care este şi director artistic la Salzburg. Au fost producţii foarte, foarte frumoase în stil modern, dar care au respectat foarte mult partitura lui Mozart. Ceea ce a fost acum la Berlin a fost un lucru foarte, foarte modern. Am avut mult de-a face cu sado-masochismul, orgii, la petrecerea în palatul lui Don Giovanni, toate scenele foarte întunecate. Mie personal nu mi-a plăcut foarte mult tot ce am văzut, dar asta a fost alegerea operei, nu putem să facem nimic noi cântăreţii, mai ales cei care venim după ce s-a făcut deja premiera.

Cum este primită de public?

A fost un succes, chiar m-am mirat. Au fost şi contestări, chiar în timpul spectacolului. Sunt mulţi care au apreciat jocul de scenă a lui Leporello, Don Giovanni, dar eu am avut foarte multe aplauze, că am cântat Donna Anna, aşa cum am învăţat să cânt cu Nikolaus Harnoncourt. Am cântat în stil. Mie îmi place să respect partitura şi am avut o satisfacţie foarte mare.

Despre partenerii pe care i-aţi avut, ce ne puteţi spune?

Don Giovanni trebuia să fie Ildebrando D'Arcangelo dar a fost bolnav, a venit un alt coleg Mark Stone, pe care nu-l cunosc, dar ştiu că a cântat acum doi ani în această montare. Don Ottavio- Thomas Blondelle, un tenor tânăr, care a debutat aseară, Dona Elvira, o rusoaică Dinara Alieva, în Leporello, Alex Esposito, un italian, dirijor a fost Friedemann Layer, un maestru cu care eu am colaborat cu mulţi ani în urmă. Aici la opera din Berlin vin întotdeauna cu mare plăcere. Am cântat în multe producţii, Flautul fermecat, Povestirile lui Hoffman - am făcut toate cele patru personaje, am cântat Traviata, Lucia di Lamermoor şi iată acum Don Giovanni.