Domnule Răzvan Popovici, în peisajul muzical românesc, cu încăpăţânare, cu obstinaţie, dar şi cu o dăruire deosebită aţi lansat un proiect cu mulţi ani în urmă. Este vorba de Festivalul SoNoRo, în care angrenaţi foarte mulţi tineri. Dar iată că acestui proiect i-aţi mai adăugat un altul, SoNoRo Interferenţe.

SoNoRo Interferenţe se desfăşoară pentru a opta oară, deci începând de la a doua ediţie a festivalului SoNoRo. Ne-am gândit că ar fi frumos să dăruim mai departe tinerilor talentaţi din România un pic din ce am învăţat noi şi astfel s-a dezvoltat această aventură, să spunem aşa, de interferenţe, între tineri muzicieni români şi mari artişti din întreaga Europă.

Este un dialog al generaţiilor. Sub acest generic de interferenţe se realizează de fapt, workshop-uri?

În urma audiţiilor, a selecţiilor pe care le facem în marile oraşe, mai ales la conservatoarele din România, acordăm între 30 şi 40 de burse, depinzând de nivelul aplicanţilor în fiecare an, pe care îi invităm în aceste workshop-uri şi care se desfăşoară în mai multe locuri din România şi de câţiva ani şi în mai multe ţări din Europa, pentru că ne-am gândit că este deosebit modul de a-i trata şi cred că pentru ei, când îi scoţi din contextul autohton, profitul şi ce pot învăţa, privind cu distanţă lucrurile, este înzecit.

Duminică, 30 martie, duminică 6 aprilie, vă aflaţi la Palazzo Ricci din Montepulciano.

Palazzo Ricci este o academie europeană sub conducere germană, mai precis, în legătură cu Conservatorul din Koln, din Germania. Este un parteneriat exemplar public privat:o entitate din străinătate, în cazul acesta, Conservatorul din Koln, a luat un palat impresionant în Piazza Grande la Montepulciano, în parteneriat cu primăria locală, l-au restaurat, au investit bani şi l-au transformat într-o academie exemplară de muzică. Colaborarea cu ei a început acum şase ani; este extraordinară şi de şase ani aducem câte un grup de bursieri SoNoRo Interferenţe aici, în Palazzo Ricci. Unul din concertele finale a avut loc acum două zile, în salonul mare, într-un salon princiar, extrem de impresionant, pentru că muzica pe care noi o cântăm se potriveşte foarte bine în astfel de saloane. Suntem patru maeştri. Publicul din România o ştie pe pianista Diana Ketler, de la Londra, cu care punem la cale festivalul încă de la începutul lui, Alissa Margulis, violonista ruso-germană, care este profesoară la Conservatorul din Bruxelles. Îl avem pe Alexander Bouzlov, pentru prima dată. Este un violoncelist rus extraordinar, care la sub 30 de ani a devenit profesor la Conservatorul din Moscova, iar eu mă ocup de cei doi violişti. Bursierii sunt opt, câte doi la fiecare instrument, deci continuăm mai departe să ne ocupăm de o elită. Numărul nu contează, nu cantitatea, ci calitatea.

Ce lucrări aţi inclus în repertoriu?

De data aceasta ne-am dedicat unui program romantic, Cvintetul cu pian de Schumann, Cvintetul cu pian de Brahms. Cvartetul din Cluj, patru bursieri care deja au o formaţie fixă, cântă împreună cu Diana Ketler prima parte din Cvintetul de Dvorak, iar la sfârşit, la Rezzo, în cel de-al doilea concert, am cântat Souvenir de Florence al lui Ceaikovski.

Publicul din Montepulciano s-a obişnuit cu acest gen de manifestări? Participă la concertele dumneavoastră?

Sigur că da. Nu trebuie uitat că Montepulciano este un loc extrem de important în viaţa muzicală europeană, pentru că Hans Werner Henze, binecunoscutul compozitor german, care nu mai trăieşte de câţiva ani, a creat aici marele festival Cantiere din Montepulciano, deci în fiecare an, de zeci de ani dacă nu mă înşel, de 20 spre 30 de ani, are loc acest festival care aduce în fiecare an sute de artişti din întreaga lume. Pe lângă asta, Palazzo Ricci organizează cursuri şi workshop-uri pe întreaga perioadă a anului. Publicul din Montepulciano este "alintat" cu muzică clasică pe întregul parcurs al anului.