Absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, mezzo-soprana Liliana Nichiteanu este solistă a Operei din Zurich. A colaborat cu renumiţi dirijori precum Claudio Abbado, John Elliot Gardiner, Rene Jacobs, Zubin Mehta. Repertoriul pe care-l abordează este vast şi divers, de la preclasic la contemporan. Liliana Nichiteanu este oaspete al multor teatre europene precum Paris, Salzburg, Munchen, Viena, Barcelona, Hamburg şi Berlin. Agenda anului 2014 include mai multe apariţii ale sale în diverse producţii.

Doamnă Liliana Nichiteanu vă mulţumim că aţi acceptat să ne acordaţi acest interviu. Iată, în miez de iarnă, încă se mai fac proiecte, şi proiecte foarte interesante care credem că sunt şi alături de cariera dumneavoastră.

Bună ziua! Vă mulţumesc foarte mult pentru invitaţie.

Aşadar, un început de an 2014 puţin cam furtunos, e adevărat, dar care cred că vă deschide câteva interesante porţi, câteva posibilităţi de a participa la evenimente. Care sunt acestea înscrise în agenda dumneavoastră?

Eu numesc acest gen de dinamică profesională navetă. Adică încep spectacolele într-un oraş şi, exact în acelaşi timp, încep repetiţiile cu o altă producţie într-un alt oraş. Şi, ca să vă dau un exemplu, din martie şi până în iunie aşa o voi ţine. În Zurich începem spectacolele de Olandezul zburător, exact în acelaşi timp încep repetiţiile de Ottelo de Rossini la Theatre de Champs Elisee din Paris. Deci, sari în trenul rapid , fugi la repetiţie la Paris, vino înapoi, spectacole la Zurich, a doua zi dimineaţă din nou în tren, repetiţii opt ore la Paris şi tot aşa. După ce am premiera la Paris, a doua zi am deja repetiţii de Ulise de Monteverdi la Zurich. Când intrăm în seria de spectacole de Ulise la Zurich, merg la Festivalul de Rusalii de la Salzburg unde reluăm Ottelo, dar acolo sunt alte condiţii, alte dimensiuni, altă acustică, trebuie să repetăm - deci am Ulise la Zurich şi repetiţii de Rossini la Salzburg. De fapt, toate acest periplu ar fi trebuit să se întâmple în trei sferturi de stagiune, dar pentru că aşa a fost planificarea, se întâmplă în patru luni.

Va fi, din punct de vedere vocal şi din punct de vedere fizic un stres destul de mare. Este greu să alternezi Wagner cu Rossini, cu Gluck, cu Monteverdi…

Am şi de Paşti un concert doar cu arii de Bach.

Este o paletă repertorială impresionantă pentru oricare dintre cântăreţi.

Toată această planificare te obligă la un management mental, fizic şi, bineînţeles, vocal. Trebuie să fii în formă în permanenţă şi studiul se face, de fapt, înainte; acum este exact această perioadă de studiu în care eu mă pregătesc şi mental şi fizic pentru ceea ce urmează. De aceea putem face faţă. Nu este nici prima oară şi nici ultima oară când se întâmplă aşa ceva.

În afara stresului, în afara unei pregătiri temeinice, ce ar mai trebui să aibă un cântăreţ pentru a face faţă unei palete repertoriale atât de diverse?

O voinţă foarte puternică, dorinţa de a merge înainte şi munca tehnică. Tehnica vocală este cea pe care trebuie să o ai în permanenţă în atenţie; este baza a tot ceea ce se întâmplă în profesia noastră - tehnica vocală. Sigur, trebuie să ai şi un dat fizic să poţi face faţă, dar munca la tehnică este pentru mine alfa şi omega.

În ultimii ani aţi mai adăugat o coordonată activităţii dumneavoastră artistice, aceea poate cea mai interesantă pentru viitor şi ar putea fi definită printr-un motto "Dăruind, vei dobândi" - desigur, dăruiţi şi publicului, dar dăruiţi şi tinerilor dumneavoastră colegi.

Aşa este. A apărut latura pedagogică şi eu cred că este cel mai firesc lucru. După ce ai acumulat extrem de multă experienţă pe toate planurile, este firesc să-i ajuţi şi pe alţii şi să dăruieşti din ceea ce ai acumulat.

Ce vă aduce această colaborare cu mai tinerii dumneavoastră colegi?

Îmi aduce în primul rând atenţie pentru ceea ce fac eu în cânt, pentru că sunt momente când trebuie să analizez foarte profund ce fac eu ca să le pot spune lor cum. Că de auzit, aud ce se întâmplă, dar să explici cum să facă, cum să îndrepte ceea ce trebuie îndreptat, cred că acesta este cel mai dificil lucru. Şi apoi lucrez - scuzaţi-mă că mă exprim în acest fel - cu materialul clientului şi fiecare este o individualitate şi trebuie să te adaptezi la necesităţile persoanei din faţa ta, care este deschisă şi are încredere în tine. Dar ceea ce trebuie să faci tu este să-i dai în primul rând încredere în sine, ca să fie pe picioarele sale şi să nu devină dependent de tine.

Această comuniune, această bucurie cred că vă aduce şi satisfacţii. Aveţi câţiva dintre elevi care au început să se lanseze în cariera artistică?

Da. Am o fată care merge spre direcţia Butterfly şi cred că aceste voci sunt rare. Ea poate să cânte şi Fiordiligi, dar poate să cânte şi Butterfly. Acum merge la audiţii şi încearcă să-şi facă un drum. Aş dori să vă mai spun încă un lucru legat de contractele mele. Este un lucru minunat, respectiv faptul că nu este de la sine înţeles să rămâi în ansamblul Operei din Zurich şi mai ales când se schimbă direcţia, iar eu, anul trecut în noiembrie, am primit noul contract până în 2016 şi l-am semnat exact pe 1 decembrie.

De câţi ani sunteţi şi veţi mai fi încă la Opera din Zurich?

Activez la Opera din Zurich din 1991 şi, deocamdată, contractul este semnat până în 2016, iar proiectele pentru stagiunea 2014-2015 sunt foarte frumoase. Urmează o nouă producţie cu "The turn or the screw" de Benjamin Britten, apoi Marcellina în Nunta lui Figaro de Mozart şi Opera din Zurich dă comenzi pentru o operă modernă cu diverse tematici - ori este operă pentru copii, ori este o operă cu tematică pentru sala mare. Voi face parte în stagiunea 2014-2015 dintr-o asemenea operă care se scrie acum. A mai fost cazul şi în 2010, când Marc Andre Dalbavie, un compozitor francez, a scris special pentru Opera din Zurich opera Gesualdo şi pentru mine a fost scris rolul Eleonora, care este rolul principal feminin.

Aveţi momente de răgaz pentru înregistrări, doamnă Liliana Nichiteanu?

Momente de răgaz am, nu neapărat speciale pentru înregistrări. Cred că acesta este un domeniu aparte şi trebuie să aparţii unei lumi care este o lume în sine, aşa cum este şi lumea de concert, care are o dinamică personală, aşa cum este şi lumea operei.

Aşadar, proiecte pentru înregistrări poate că vor surveni şi, e ce nu, cu acea operă contemporană în care veţi fi implicată.

Dumneavoastră vă referiţi la înregistrările live… Pentru asta… nici nu mai ştiu numărul operelor pe care le-am filmat şi care sunt pe piaţă pe DVD. Dacă vă referiţi la înregistrările de studio, atunci acolo este, cum spuneam, o lume în sine.

Doamnă Liliana Nichiteanu, noi vă dorim mult succes într-u realizarea tuturor proiectelor. Aveţi un proiect care vă este foarte drag şi pe care aţi dori să-l împliniţi?

Sigur. Mă gândesc foarte des şi lucrez, de altfel, la Ring de Wagner. Acolo sunt nişte roluri excepţionale pe care mi le doresc şi care cu siguranţă că vor veni.