În 2007, la doar un an de la absolvirea cursurilor de canto ale Academiei «Gheorghe Dima» din Cluj Napoca, basul Adrian Sâmpetrean devenea membru al Studioului de Cameră din cadrul Operei de Stat din München. În ultimul sezon, tânărul bas a fost admirat pe scenele Operelor din Düsseldorf şi Duisburg şi Operei de Stat din Hamburg în operele : « Don Giovanni » şi « Cosi fan tutte » de Wolfgang Amadeus Mozart, "Cenuşăreasa" şi "Bărbierul din Sevilla" de Gioachino Rossini, "Boema" şi "Tosca" de Giacomo Puccini, "Macbeth", "Bal mascat" şi "Rigoletto" de Giuseppe Verdi. Paşii carierei sale îl poată în aceste zile la Opera de Stat din Berlin cu o nouă producţie a operei "Trubadurul" de Giuseppe Verdi despre care ne-a vorbit în cele ce urmează:

Adrian Sâmpetrean, vă mulţumesc că aţi acceptat să ne vorbiţi despre o serie de spectacole cu opera Trubadurul, pe care o realizaţi acum la opera de stat din Berlin. Ce puteţi să ne spuneţi despre aceste reprezentaţii într-o companie foarte frumoasă, Anna Netrebko, Placido Domingo şi Daniel Barenboim la pupitrul dirijoral?

Este o mare plăcere şi o onoare să fiu într-o asemenea companie pe scenă. Trebuie să recunosc că am aşteptat demult producţia aceasta, pentru că am văzut-o ca pe ceva special. În primul rând, pentru că este pentru prima dată când am plăcerea de a cânta alături de Placido Domingo şi de Anna Netrebko. Cu maestrul Barenboim am mai colaborat, anul trecut la Balşoi, în stagiunea aceasta la Staatsoper cu Leporello, în Don Giovanni. Este debutul amândurora şi de fapt aş putea spune, al tuturor celor trei nume mari, pentru că inclusiv maestrul Barenboim a debutat vineri, pe 29 noiembrie, în Trubadurul. Mi-aduc aminte că am avut o discuţie destul de nostimă în culise, după generală, când m-a întrebat: "Dar, Adrian, tu de câte ori ai făcut Trubadurul?" Şi i-am spus: "Maestre, am făcut o singură dată în 2009, la Cluj, un spectacol, nu o producţie." Zice: "E, tot e cu unul mai mult decât am făcut eu…". E o atmosferă plăcută. Pe lângă faptul că sunt nişte mari artişti este o atmosferă plăcută pe scenă şi se simte, cred eu şi în prestaţia artistică.

Cum este această producţie. Am văzut câteva poze cu Anna Netrebko având o perucă blondă.

Este o producţie interesantă. Philipp Stolzl este un regizor care s-a remarcat în producţiile de film. Are la activ şi destul de multe videoclipuri petru Rammstein, Madonna, Evanescence şi a luat Ursul de aur, aici, la Berlin, deci este un regizor cu un nume cunoscut în lumea filmului şi el a mizat foarte mult în această regie pe o contrapondere a comicului, raportat la drama Trubadurului, care este o operă destul de întunecată. Ne-a explicat de la început, ca într-un film, indiferent că este o dramă sau un thriller, din când în când apar nişte poante, nişte momente cheie, în care uşor se mai detensionează atmosfera. Cam asta a încercat el să facă cu Trubadurul. A încercat să aducă nişte elemente comice, care, chiar dacă sunt atipice, aceste momente sunt cumva necesare pentru a scoate publicul din acea tensiune extremă, pe care Trubadurul o dă, ca poveste, ca muzică. Producţia a fost una foarte interesantă. Trebuie să recunosc că mi-a făcut marte plăcere să lucrez cu Philipp, pentru că are o flexibilitate ca regizor şi asta este foarte important să laşi totuşi artistul să-şi exprime personalitatea şi să-şi dezvolte rolul, pe caracterul lui şi el exact asta a făcut. Astfel am putut şi eu să-mi aduc aportul şi să spun ce este reuşit, ce am putea să facem altfel…a fost chiar o colaborare. A fost un mix de costume colorate, de proiecţii foarte interesante şi de-aici şi perucile, respectiv cea blondă, a Annei.

Înţeleg că au fost deja două spectacole Cum au fost primite de public?

Au fost două spectacole, pe 29 noiembrie şi pe 4 decembrie. Producţia a fost primită de public cu foarte mult entuziasm. A fost un eveniment, pe care Berlinul şi nu doar Berlinul, pentru că sunt convins că au fost în sală oameni din toate colţurile lumii, l-a aşteptat de mult. În primul rând, datorită acestor trei mari debuturi şi bineînţeles, reacţia publicului a fost pe măsură. A fost un succes, toată lumea a fost încântată şi bineînţeles că asta ne-a făcut şi pe noi să fim mulţumiţi cu munca depusă.

Spunţi-ne câteva cuvinte şi despre ceilalţi doi interpreţi ai rolurilor Manrico şi Azucena?

Este vorba de Gaston Rivero şi de Marina Prudenskaya sunt doi cântăreţi de-a dreptul excepţionali. A fost sincer, o distribuţie foarte compactă şi asta, după cum spunea maestrul Barenboim chiar acesta a fost punctul forte al producţiei. Marina Prudenskaya este o mezzosoprană care face o Azucena foarte, foarte puternică ca şi caracter, ca şi interpetare, iar vocal, pentru un rol atât de dificil ca şi Azucena îi vine foarte bine şi a şi avut un mare succes. Iar Gaston este un tânăr tenor de 35 de ani, care a avut practic ocazia de a face această serie de spectacole, pentru că Alexandrs Antoneko - cel care trebuia să interpreteze rolul Manrico a anulat din cauza unor motive medicale, cu două săptămâni înainte de premieră. Gaston era aici pentru repetiţii şi atunci s-a hotărât că el va face spectacolele şi a fost o decizie foarte bună, pentru că este un cântăreţ foarte sigur, este un tenor care a mai cântat acest rol şi care îl face, într-adevăr, foarte bine şi trebuie să ţinem cont şi de dificultatea rolului Marico. El a gestionat situaţia fantastic, s-a descurcat minunat şi toţi ne-am bucurat că a fost alături de noi, chiar cred că a completat foarte bine distribuţia.

După această serie de spectacole cu opera Trubadurul ce urmează?

După această serie urmează un debut în Dulcamara, la Monte Carlo. E un rol care pentru mine e o provocare, pentru că este un rol de creaţie, este un rol foarte interesant, care poate să dea o mare satisfacţie şi îl aştept cu mare drag. Pe urmă va urma un alt debut, în Don Alfronso, din Lucrezia Borgia în concert la Hamburg, alături de Edita Gruberova şi pe urmă din nou, Dulcamara, în Elixirul dragostei la Roma. Stagiunea pentru mine se va încheia cu două luni şi un pic petrecute la Aix en Provence, pentru premiera cu "Il Turco in Italia", unde voi cânta Selim.

Şi am furat puţin şi de la tatăl dumneavoastră, care ne-a spus că veţi fi şi la Bucureşti, în luna ianuarie.

Exact, dar nu am vrut să fac nimic public, pentru că prefer să nu fac lucrurile publice până nu e semnat contractul, dar este confirmat şi este doar o chestiune de zile până va fi şi semnat şi chiar îmi face o mare, mare plăcere, pentru că va fi, în cazul în care Doamne fereşte, nu apar evenimente neprevăzute, debutul meu pe scena operei din Bucureşti.

Adrian Sâmpetrean, vă mulţumesc, vă urez mult succes în continuare… suntem mândri că avem astfel de artişti pe scenele lumii.

Vă mulţumesc tare mult… bucuria este de partea mea să pot să fac aceste lucruri. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-ajută şi îmi dă putere să le fac pe toate. Multă sănătate, dumneavoastră şi ascultătorilor şi… să ne auzim cu bine.