"Este important pentru un concert să existe un public care să asculte. Cât de bine cânţi o piesă fără un public nu înseamnă nimic, dar cu un auditoriu se produc interesante modificări în alchimia interpretării. Nu pot să-mi imaginez să cânt fără ca oamenii să mă asculte". William Howard

"There was much to enjoy in this concert including that special soft-edged precission that is the Schubert Ensemble'strademark"- Daily Telegraph

("A fost o atât de mare bucurie la acest concert incluzând acea rigoare catifelată proprie Ansamblului Schubert").

Fiţi binevenit din nou în România. Ce înseamnă pentru dumneavoastră participarea la Festivalul Internaţional "George Enescu"?

Este foarte emoţionant pentru mine şi colegii mei, deoarece suntem pasionaţi de muzica lui George Enescu. În ultimii ani i-am interpretat câteva piese. În primul rând este un fapt deosebit să venim la Bucureşti să interpretăm pentru publicul din România şi să întâlnim melomanii, muzicienii români şi să vizităm ţara natală a lui George Enescu. Aşteptăm cu nerăbdare.

Aţi lansat de curând două discuri cu opusuri enesciene. Cum se poate defini această muzică în context european?

Cred că Enescu face parte din marea tradiţie europeană. El şi-a definit un limbaj particular. În timpul în care mulţi creatori părăseau tonalitatea, Enescu a preluat limbajul romantic târziu şi l-a modelat realizând ceva complet unic. Cred că muzica lui este importantă prin finalitatea ei, dar este interesantă modalitatea în care Enescu s-a conectat la tradiţie. El poseda cunoştinţe deosebite în ceea ce priveşte esenţa muzicii, ceea ce înseamnă şi astăzi foarte mult.

În afara celor două opusuri pentru corzi şi pian v-aţi interesat şi de Trio-ul său.

Am înregistrat Trio-ul în la minor, care va fi lansat pe CD în septembrie 2014. Este un opus frumos pe care l-am făcut cunoscut şi publicului de aici cu doi-trei ani în urmă. Am fost fericiţi s-o facem.

În cadrul Festivalului Internaţional "George Enescu"aveţi un interesant program ce va cuprinde lucrări de Frank Bridge, Gabriel Faure şi George Enescu. A fost propunerea dumneavoastră?

Suntem foarte onoraţi să oferim un program care are profunde legături cu Cvartetul cu pian de George Enescu, lucrări înrudite cu acesta. În program a fost inclus profesorul lui Enescu, vom realiza Cvartetul nr.1 de Gabriel Faure, iar lucrarea interesantă a lui Frank Bridge a fost compusă în acelaşi an cu opusul enescian. Este o piesă foarte diferită de cea a lui Enescu - două lucrări compuse în acelaşi an, cu stiluri atât de deosebite.

Anul 1983 a marcat debutul acestui ansamblu. De ce v-aţi intitulat Schubert?

Când ne-am întâlnit să cântăm pentru prima oară împreună am ales cvintetul Păstrăvul - un opus drag. Structura ansamblului este neobişnuită - vioară, violă, violoncel, contrabas şi pian - dar este aceea a opusului schubertian. Am considerat că este un nume potrivit. De atunci, lumea este puţin încurcată, confuză şi se-ntreabă dacă interpretăm numai opusuri ale patronului nostru. În fond, doar patru-cinci lucrări de Schubert faţă de alte 190 din repertoriul nostru.

Anul acesta aniversaţi 30 de ani de activitate artistică. Cum veţi celebra acest eveniment?

Avem în acest an două manifestări distincte, în Londra, în două locuri importante - în martie am avut o serie de trei concerte la King'sPlace. O nouă locaţie în Londra, inaugurată cu doar patru-cinci ani în urmă şi una dintre aceste seri a fost dedicată lui Enescu, iar la sfârşitul anului vom avea o gală aniversară la Wigmore Hall, locul de top pentru muzica de cameră şi care este sala noastră preferată.

Aveţi domnule William Howard, proiecte speciale de înregistrări?

Am realizat două înregistrări cu opusuri de George Enescu, ne vom reîntoarce la muzica franceză - la Saint Saens şi Chausson, programate pentru 2015. Alte proiecte se află în discuţie. Mai există o piesă de Enescu, Cvintetul cu pian, scris în 1897, când era foarte tânăr, aflat în manuscris şi care încă nu a fost editat. Încă nu am avut ocazia să văd o copie a acestui manuscris, dar ar fi un proiect interesant dacă am putea să găsim piesa.

Aveţi un repertoriu foarte bogat, de la clasic la foarte modern. Mulţi creatori s-au dedicat opusurilor. Aveţi un compozitor preferat în afară de Schubert?

Este o întrebare dificilă. Multe opusuri ne fac plăcere să le interpretăm. Pentru mine personal Dvorak, Faure şi Enescu se află în fruntea listei de preferinţe şi pe care ansamblul i-a interpretat adesea. Am ajuns la Enescu prin intermediul lui Faure, a lucrărilor sale târzii, mai puţin cunoscute şi rar interpretate. Le-am inclus într-un festival cu câţiva ani în urmă. Cred că este o muzică deosebită şi astfel am ajuns să cercetăm creaţia enesciană, similară pe alocuri stilistic. Iar călătoria noastră în universul lui George Enescu ne-a făcut să fim pasionţi de opusurile sale.

George Enescu este un creator al secolului XXI?

Da, sigur. Mulţi oameni găsesc că muzica lui este greu de ascultat, de înţeles. Dar ai nevoie să te familiarizezi cu stilul său. Muzica lui se-ndreaptă mai mult către clasic decât către folclor şi avem reacţii pozitive imediat, în ceea ce priveşte conţinutul. Cred că timpul său a venit în secolul XXI.

Vă considerăm un promotor pasionat al muzicii lui Enescu, fapt pentru care vă mulţumim. Domnule Howard sunteţi fondatorul Ansamblului Schubert. Ce ne puteţi spune despre ceilalţi membri?

Colegii mei, mă simt foarte norocos să am asemenea colegi, oameni extraordinari, persoane cu diferite stiluri, preocupări. Ceea ce este cel mai important este faptul că avem acelaşi scop, acelaşi ţel muzical, lucrăm bine împreună. Avem multe trăsături comune, diferenţele între noi stimulează imaginaţia artistică a ansamblului. Nu am fost toţi de la înfiinţare, ci doar trei, Jane Salmon-violoncel, Peter Buckoke-contrabas şi cu mine am fost din 1983. Cu 25 de ani în urmă ni s-au alăturat Douglas Paterson-violă şi Simon Blendis-vioară. Timpurile s-au schimbat mult şi cred această îmbinare de personalitaţi pe care o avem astăzi este cea mai bună, foarte specială.

În activitatea dumneavoastră, cum reuşiţi să îmbinaţi latura concertistică cu cea didactică?

Cred că este important să le îmbini. Vorbesc în nume personal. Îmi place să predau. Este foarte frumos să desfăşori o activitate educativă împreună cu ansamblul. Găseşti noi modalităţi de predare studenţilor, chiar şi în compania publicului. Există mai multe tehnici educaţionale să-i înveţi muzica nouă. Lucrăm mult cu tineri creatori, ajutându-i să înţeleagă cum trebuie să scrie pentru diverse instrumente şi deoarece am lansat multe comenzi pentru opusuri noi, aceasta devine o parte importantă a muncii noastre. Cred că latura educaţională este foarte stimulatoare şi pentru noi. Ne gândim mereu la noi modalităţi de educare, predăm, avem dialoguri, interpretăm piese şi vorbim despre ele. Realizăm toate acestea în diferite locuri, şcoli, universitaţi, conservatoare şi în săli cu public. Pentru noi, toate acestea sunt stimulatoare pentru munca noastră de pe scenă. Cele două laturi merg foarte bine împreună.

Domnule Howard aveţi vreo teamă pentru muzica clasică, într-o epocă a tehnologizării?

Avem o oarecare teamă, dar suntem întotdeauna încurajaţi de puterea muzicii care fascinează tinerii şi vârstnicii deopotrivă. Modul în care muzica este prezentată publicului se va schimba, dar întotdeauna s-a schimbat de-a lungul secolelor. Astazi diferă mult faţă de secolul al XIX-lea sau al XVIII-lea. Şi sunt sigur, dacă pui ceasul înainte va fi surprinzător pentru noi. Dar adevărata muzică, esenţa ei, va fi cea care va susţine această relaţie între auditoriu şi muzicieni. Sunt convins că muzica pe care o iubim va continua să fie importantă pentru oameni.

În afara muzicii, ce vă face să vă simţiţi liber?

Îmi place să mă aflu în natură. Zilele trecute m-am plimbat mult în nord-estul Marii Britanii. Cred că acesta este sentimentul cel mai reconfortant pentru un instrumentist, să se plimbe în natură, în munţi. Acesta reprezintă un interes constant al meu.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră şi ansamblu un concert live şi cum îl puteţi defini?

Este important pentru un concert să existe un public care să asculte. Cât de bine cânţi o piesă fără un public nu înseamnă nimic, dar cu un auditoriu se produc interesante modificări în alchimia interpretării. Nu pot să-mi imaginez să cânt fără ca oamenii să mă asculte. Publicul se schimbă atât de mult în funcţie de ţară, de vârstă şi este întotdeauna o provocare să te confrunţi cu un nou auditoriu şi întotdeauna îţi schimbă ceva în interpretare. Îmi place acest sentiment de permanentă cercetare, de confruntare cu noul şi acesta susţine activitatea noastră.

În încheierea interviului nostru aţi dori să adresaţi câteva cuvinte publicului nostru?

Aş dori să mulţumesc publicului român pentru acest minunat compozitor care ne aduce în România, în septembrie şi să transmit că astept cu nerăbdare să mă reîntorc în Bucureşti, în România.

CV Ansamblul Schubert

Înfiinţat - 1983 la Londra

Membri: William Howard (pian)

- Simon Blendis (vioară)

- Jane Salmon (violoncel)

- Douglas Paterson (violă)

- Peter Buckoke (contrabas)

A realizat peste 30 de CD-uri. A interpretat în primă audiţie mondială peste 80 lucrări dedicate.

2010 - I s-a acordat titlul Best Chamber Ensemble Award.