Discutăm despre recent lansatul album apărut în 8 aprilie 2013, o realizare sub egida casei Gramola din Viena; un disc reunind lucrări de Franck, Debussy, Bartók, dar şi de Mihail Jora şi George Enescu. Aşadar, preocuparea dvs. pentru muzica românească este dovedită şi de această dată. Discul se numeşte Go-Between - Între dans şi vis. De ce acest titlu şi care sunt punctele de atracţie ale noului album din punctul nostru de vedere, al românilor - pentru că există aceste puncte de atracţie?

Programul acestui disc s-a adunat în jurul unui pol magnetic pe care l-au constituit iniţial Pièces Impromptues op. 18 de George Enescu şi Suita "Joujoux pour Ma Dame" de Mihail Jora. Ştiam încă de acum doi ani, după apariţia primului meu disc, că doresc să imprim aceste lucrări cât mai repede. În cazul pieselor lui George Enescu a trebuit să mai aştept un pic, pentru că am vrut să fac asta abia după ce confrunt direct manuscrisul original - şi bine am făcut, pentru că, din păcate, ediţiile noastre conţin multe şi grave erori. Sunt nişte piese absolut excepţionale, care ar intra imediat în repertoriul pianiştilor din toată lumea. Această muzică merită şi-i datorăm o reeditare cât mai repede.

Aţi apelat la manuscrisul original, să înţelegem…

Sigur că da. Mulţumesc pe această cale şi personalului de la Biblioteca Academiei din Bucureşti, în special celor de la cabinetul de muzică, pentru că mi-au pus aceste manuscrise la dispoziţie. Le-am confruntat, există din păcate foarte multe greşeli - de ritm, de text muzical, de înălţimi ale sunetului, de alteraţii, foarte multe omisiuni - nici nu le pot enumera.

Albumul aduce o premieră importantă - suita "Joujoux pour Ma Dame" de Jora, pentru prima dată pe disc.

Din câte ştiu, există ceva imprimări sporadice, probabil prin arhive, nevalorificate. Este o piesă absolut excepţională, care încântă şi cucereşte pe oricine - de la simplu meloman ascultător, până la specialist sau regizor de sunet. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu echipa Gramola în momentul în care am interpretat-o într-un concert acum doi ani - au vrut neapărat să fie prezentă pe disc. Şi nu trebuie să uităm că "Joujoux pour Ma Dame" l-a încântat pe celebrul editor al editurii vieneze Universal Edition, Emil Hetzka, în 1925, când el a publicat-o. Deci, "Joujoux" a fost publicată în acelaşi an în care a fost compusă. Este inexplicabil de ce o piesă de o mare valoare, de mare şarm, de mare frumuseţe şi mare succes la public este, totuşi, mult prea puţin cântată şi nu a fost până acum imprimată pe disc. Sper ca de acum încolo lucrurile să se schimbe.

Cei de la casa de discuri au fost deschişi la această propunere de playlist a CD-ului, cu două lucrări româneşti?

Sigur că da. În primul rând, eu am avut libertatea să fac propriile propuneri, dar, vă repet, au fost extraordinar de încântaţi de Mihail Jora şi apoi toate celelalte piese, împreună cu Enescu, Debussy, Franck şi Bartók s-au atras cumva, s-au întregit. Pe acest disc muzicile au foarte multe puncte de legătură, puncte în care se ating, fără însă să fi fost la momentul respectiv influenţate în mod direct.

Aş invita melomanii bucureşteni să descopere această muzică extraordinară marţi, 30 aprilie, în Sala Mare a Ateneului Român de la ora 19,00 şi sunt convinsă că vor descoperi muzici mai mult cântate, mai puţin sau chiar deloc cântate - adevărate comori pe care stăm şi, din păcate, nu le valorificăm îndeajuns.