Pentru spectatorii care au intrat sâmbătă, 23 martie 2013, în sala Operei de Stat din Viena, sunetele specifice pe care le oferă membrii unei orchestre înainte de spectacol, rumoarea din ce în ce mai pronunţată odată cu apropierea de ora începerii a însemnat pregătirea ultimei reprezentaţii din stagiunea 2012-2013 cu opera Aida de Giuseppe Verdi.

În distribuţie s-au aflat Kristin Lewis - Aida, Olga Borodina - Amneris, Mikhail Agafonov - Radames, Janusz Monarcha - Regele, Markus Marquand - Amonastro. Nu am omis două dintre personajele acestei creaţii verdiene, ci am vrut să le marchez pentru că au fost interpretate de doi artişti români: Dan Paul Dumitrescu în rolul lui Ramfis şi Elisabeta Marin în cel a preotesei.

Patru spectacole care deşi anuţate ca reluare a montării lui Nicolas Joel, au avut importanţa unei premiere. În anul Verdi, Opera de Stat din Viena a oferit publicului această montare dar într-o înfăţişare nouă: costume, decoruri, lumini. O serie de spectacole solicitantă atât pentru solişti, cât şi pentru orchestra care a adus în fiecare dintre cele patru seri încântarea audiţiei uneia dintre cele mai frumoase creaţii scrise de Verdi, curiozitatea de a descoperi interpretări mai mult sau mai puţin apropiate de felul în care percepe fiecare dintre noi evoluţia personajelor, dar şi surpriza de a nu cunoaşte decât în ultima clipă artistul care s-a aflat în rolul lui Radames.

Înainte de debutul acestei serii, basul român Dan Paul Dumitrescu ne-a oferit câteva date despre montarea înnoită a lui Nicolas Joel, acceptând să revină la sfârşitul seriei pentru ne da câteva amănunte despre ceea ce nu poate vedea şi asculta spectatorul. Iată-l asadar, revenind la Radio România Muzical.

Care este satisfacţia artistului aflat la încheierea unei serii de spectacole?

Pentru un cântăreţ este foarte important să poată să ducă la bun sfârşit toată seria de spectacole, pentru că şi cântăreţii au zile şi zile - mai bune, mai puţin bune, nu este totul perfect, de foarte multe ori lupţi cu vocea, apelezi la tehnică să poţi să o scoţi la capăt într-un mod onorabil şi în sală bineînţeles să nu se simtă nimic, dar de foarte puţine ori în viaţă eşti cu adevărat bine din toate punctele de vedere.

A fost o surpriză de fiecare dată şi aceea a fost tenorul.

S-a schimbat tenorul pentru că Aleksandr Antonenko, cel care trebuia să cânte s-a îmbolnăvit. Trebuie să debuteze în Radames, pentru prima dată în casă, în Viena şi pentru prima dată în cariera lui cu acest rol.

După această serie de patru spectacole ai alte două concerte foarte repede la Bucureşti.

Da. Sunt două concerte Verdi-Wagner, pe care Opera din Bucureşti le organizează. Mă bucur foarte, foarte mult că mă reîntorc după 12 ani pe scena Operei. Pentru mine este o onoare să fiu pe această scenă, pentru că este prima scenă pe care eu ca şi cântăreţ m-am desfăşurat şi sper să facem ceva de neuitat pentru acest bicentenar Verdi-Wagner.