Cvartetul ieşean "Ad Libitum" are o nouă componenţă. La primul pupitru, unde până anul trecut a cântat regretatul violonist Adrian Berescu, îl veţi regăsi începând din această lună pe violonistul Alexandru Tomescu, solist concertist al Formaţiilor Muzicale Radio. Mai multe aflaţi din dialogul următor:

Când a venit invitaţia de a face parte din Cvartetul Ad Libitum?

Am discutat cu Filip Papa, cu Şerban şi cu Bogdan relativ repede după dispariţia lui Adrian Berescu, chiar în toamna anului trecut. Era un moment foarte dureros pentru toată lumea. Ad Libitum este un cvartet cu o istorie de peste 23 de ani şi toată lumea se întreba ce se va întâmpla. Chiar Filip Papa spunea că au fost decapitaţi. Dar m-am gândit că este un lucru mult prea frumos pentru a fi lăsat să se piardă aşa şi am hotărât că voi face absolut tot ce îmi stă în putinţă să mă ridic la nivelul lor - pentru că nu este puţin lucru să faci cvartet zi de zi, timp de 23 de ani - să învăţ cât de mult pot de la ei şi să putem duce împreună mai departe istoria Cvartetului Ad Libitum, până acolo unde merită.

Din câte am înţeles, aţi susţinut deja câteva recitaluri alături de Şerban Mereuţă, Bogdan Bişoc şi Filip Papa anul trecut, în Olanda. Cum aţi fost primiţi acolo şi cum aţi descrie experienţa de a cânta în Cvartetul Ad Libitum?

A fost, într-adevăr, un prim turneu în străinătate, în Olanda, acolo unde Ad Libitum este foarte cunoscut de peste zece ani. Am fost primiţi cu braţele deschise, am avut parte de nenumărate întâlniri extrem de emoţionale. Sigur, toţi ştiau de dispariţia prematură a lui Adrian Berescu şi vroiau să vadă ce se va întâmpla cu cvartetul. Tot ce pot să vă spun este că, la absolut toate concertele, publicul s-a ridicat în picioare, iar la ultimul dintre ele am avut acest standing ovation după fiecare lucrare - o reacţie care pe mine m-a mişcat profund. A cânta în Cvartetul Ad Libitum este pentru mine o experienţă cu totul şi cu totul nouă. Chiar dacă mă preocup îndeaproape de muzica de cameră de cel puţin 6-7 ani încoace, trio cu pian este cu totul altceva decât cvartet. Am descoperit aici cu totul altă armonie, cu totul alte posibilităţi de expresie pe care nici nu le bănuiam. Spre exemplu, Cvartetul de Sibelius, Voces intimae, a ajuns să-mi placă mult mai mult decât Concertul pentru vioară şi orchestră de Sibelius. Deci, este o lume cu totul nouă, o grădină interzisă soliştilor, în general, în care, iată, am fost primit şi pe care sper să o pot explora în voie în anii care vor urma, împreună cu colegii mei.