Evenimentele propuse de Festivalul de Muzică Veche cuprind şi multe surprize, printre care şi o premieră în România - prezentarea instrumentului baryton.

Mai multe despre acesta, dar şi despre Festival în ansamblu, puteţi afla din interviul ce urmează, pe care ni l-a acordat Constantin Laurenţiu, coordonator al evenimentelor.

Cu ce gânduri începeţi Festivalul de Muzică Veche?

Cu emoţiile organizării. Altminteri, dincolo de aceste emoţii, cu foarte multă bucurie, întrucât este o ediţie cu totul specială - această a şasea ediţie a Festivalului de Muzică Veche Bucureşti -, o ediţie ce propune un periplu pe la curţile regale din Europa barocă a sfârşitului de secol XVII. Practic, vorbim despre un debut de festival, miercuri, 26 octombrie 2011, la Muzeul Naţional Cotroceni, cu un concert care reprezintă o premieră absolută în România, şi anume un concert de baryton. Barytonul era instrumentul preferat al lui Joseph Haydn, care în timp, în perioada Clasicismului şi a Romantismului muzical a dispărut, iar apoi a fost redescoperit şi - graţie eforturilor unor muzicieni minunaţi - a fost repus pe tapet ca un instrument de concert şi de solo.

Concertul din deschidere cuprinde triouri pentru baryton de Joseph Haydn în interpretarea Formaţiei Ricercar Consort condusă de Philippe Pierlot.

În ce priveşte acest baryton despre care ne-aţi vorbit şi pe care publicul român îl va auzi miercuri seară în premieră, puteţi să ne faceţi o descriere fizică a lui?

Ca apariţie este ceva între un violoncel sau o viola da gamba puţin mai mare şi o theorbă, întrucât are şi nişte corzi care vibrează liber şi adaugă un plus la propagarea sunetului.