Arhivă : Interviuri Înapoi

Ruxandra Donose la Festivalul din Ravinia

Publicat: marți, 17 August 2010 , ora 13.38

Mezzo-soprana Ruxandra Donose a fost invitată la începutul lunii august 2010 să interpreteze rolul “Dorabella” din opera lui Mozart Cosi fan tutte în cadrul Festivalului Ravinia, Statele Unite ale Americii. Cele două spectacole au fost dedicate aniversării vârstei de 60 de ani a dirijorului James Conlon, aflat cu această ocazie la pupitrul dirijoral al Orchestrei Simfonice din Chicago. Detalii despre Festivalul din Ravinia, precum și despre angajamentele sale viitoare am aflat dintr-un interviu cu Ruxandra Donose.

Ați revenit de curând din Statele Unite ale Americii, de la Festivalul din Ravinia. Cum ați descrie spectacolul Cosi fan tutte în care ați jucat și colaborarea cu dirijorul James Conlon?

A fost o experiență minunată, pentru că am avut bucuria să fiu în compania unei distribuții cu colegi de primă mărime, dar și în cea a Orchestrei Simfonice din Chicago, care, poate alături de Cleveland Orchestra – cu care de asemenea am cântat – este printre cele mai bune orchestre simfonice din America și cu siguranță printre cele mai bune din lume. Deci o orchestră de primă calitate, soliști de primă calitate, iar la pupitru James Conlon, un muzician desăvârșit, un om foarte fin, un muzician care se implică și în partea dramatică, actoricească a operei. A fost deci o experiență foarte satisfăcătoare din toate punctele de vedere.

Festivalul la care ați participat se desfășoară între lunile iulie și septembrie și aduce pe scenă mari artiști ai muzicii clasice dar și nume sonore ale muzicii pop. Cum vi se pare această alăturare și cum este publicul unui astfel de festival?

Ravinia și-a format deja un public credincios, care vine acolo în număr foarte mare. Acest festival mi-a amintit în oarecare măsură de Festivalul de la Glyndebourne, cu toate că această comparație nu poate fi completă. Ceea ce mi-a amintit de Glyndebourne este faptul că spațiul în care se desfășoară evenimentele conține pe de-o parte un teatru închis, Martin Theater, de mărime mică pentru America, având doar 850-900 de locuri. Din punctul nostru de vedere, al europenilor, dar și din punctul de vedere al operelor lui Mozart este o mărime ideală. Alături de acest teatru se află un pavilion enorm, o scenă în aer liber, dar acoperită. Teatrul și scena de afară sunt înconjurate de un parc superb, în care lumea poate să desfășoare picnicuri și ale activități în aer liber. Deoarece parcul este dotat cu difuzoare de foarte bună calitate, aici se pot asculta concertele și spectacolele care se desfășoară înăuntru. Cosi fan tutte al nostru a putut fi ascultat de către oamenii de afară; deci poți să fii spectator în sală, plătind un preț mai ridicat și spectator afară, pe pajiște, la un preț mai redus. Iată, sunt diverse forme de a savura această reuniune dedicată muzicii. Și bineînțeles că publicul poate să difere: de la operă la musical, jazz, pop, recitaluri de muzică de cameră, recitaluri vocale. Este într-adevăr un program foarte complex, însă Ravinia se bucură de un renume important aici și publicul abundă întotdeauna.

Vă aflați acum în România. Ce spectacole și proiecte pregătiți pentru perioada următoare?

Pe 28 august 2010 se află pe agendă un concert la un alt Festival, în Țara Galilor, desfășurat sub patronajul lui Bryn Terfel, un bariton pe care cu siguranță nu trebuie să-l mai prezint, pentru că este unul dintre primii în lume. Alături de Bryn Terfel, Rolando Villazon și soprana elvețiană Sylvia Schwartz avem în plan un concert cu arii și duete din opere. La începutul lui septembrie mă voi afla la Berlin, unde încep repetițiile pentru o nouă producție cu opera Don Giovanni de Mozart la Deutsche Oper. În timpul acestor repetiții voi avea un alt concert de gală pe 11 septembrie, cu arii și duete din opere de Mozart și Rossini alături de soprana Eva Mei, în încheierea unui alt festival important, de la Bremen. După ce voi încheia spectacolele cu Don Giovanni, unde debutez în rolul Donna Elvira, mă voi întoarce la un rol care îmi este foarte drag și reprezintă pentru mine un fel de întoarcere acasă, aproape un fel de vacanță, ca să îndrăznesc să spun așa. Este vorba despre rolul Cenușăreasa din opera cu același nume de Rossini – o nouă producție a operei din Nisa, toate înainte de încheierea acestui an calendaristic.
Interviu realizat de Andreea Chiselev