Un loc vrăjit, între Marea Tireniană şi lacul Massaciuccoli, străjuit de munţi... Un loc care şi-a fermecat tânărul dar deja faimosul vizitator de doar 33 de ani, pasionat de muzică dar şi de... vânătoare! Dacă vechiul turn care dăduse cândva numele localităţii a devenit căminul artistului (care a achiziţionat o proprietate pe malul lacului) iată că numele compozitorului, prestigiul său au adăugat o nouă emblemă unei localităţi pe care lumea o cunoaşte astăzi ca: Torre del Lago Puccini.

Urmând un vis exprimat de Puccini într-o scrisoare, la iniţiativa unor artişti entuziaşti au început reprezentaţii de operă lângă Vila Puccini, an de an noi personalităţi alăturându-se acestui proiect. Aşa s-a ajuns la ridicarea teatrului de pe malul lacului, înlocuit - din 2008 - cu o nouă şi modernă construcţie ce cuprinde un amfiteatru cu 3.370 de locuri în aer liber, cu o sonorizare specială, încă două săli unde se organizează concerte şi recitaluri, un mic parc "decorat" cu sculpturi moderne, datorate unora dintre artiştii care au colaborat cu Fundaţia "Festivalului Puccini" în realizarea scenografiilor pentru unele spectacole deosebite.

Despre cea de a 56-a ediţie a Festivalului Puccini din acest spaţiu al Toscanei, cu evenimente între 16 iulie şi 22 august 2010 ne-a vorbit cu multă amabilitate domnul Franco Moretti, managerul general al festivalului.

Prin ce se individualizeaza cea de a 56-a ediţie a Festivalului Puccini de la Torre del Lago?

În primul rând punctăm centenarul operei La Fanciulla del West, un titlu care nu este chiar atât de cunoscut marelui public dar care aparţine uneia dintre cele mai frumoase opere ale repertoriului puccinian, prezentată acum 100 de ani la Metropolitan Opera din New York cu marele Enrico Caruso - cel care a avut acolo o cariera fulminantă. Pentru noi, această partitură este cu atât mai semnificativă cu cât se numără printre acele lucrări pe care Puccini le-a realizat aici, la doi paşi de noi - căci ştiţi probabil că marele compozitor a locuit la Torre del Lago, a trăit aici, în apropiere de Viareggio peste trei decenii şi a scris aici multe dintre capodoperele sale. Noi simţim o responsabilitate specială în redarea acestui repertoiu şi în prezentarea acestor opere către publicul din întreaga lume care vine să le urmărească aici, acasă la Giaccomo Puccini.

Pe afişul festivalului figurează nu numai spectacole de operă...

Şi de această dată încercăm (ca în fiecare an) dincolo de partiturile destinate teatrului liric (şi în mod normal programul nostru include 4 astfel de titluri, aşa cum se întâmplă şi în 2010: La Fanciulla del West, Madama Butterfly, Tosca şi Turandot) să oferim şi alte spectacole de un interes particular, de o calitate deosebită: după recitalul fantastic al Angelei Gheorghiu, cea care anul trecut ne-a onorat cu prezenţa sa, la această ediţie o altă mare stea a firmamentul liric - Renée Fleming - va susţine un concert. Avem, de asemenea, în program şi un mare balet: cel de la Teatrul Mare din Moscova, cu Romeo şi Julieta de Prokofiev.

Puccini şi lumea baletului?

Este un aspect pe care am încercat să-l conciliem, să îl avem în vedere în dorinţa de a răspunde gusturilor artistice ale tuturor celor care vin aici din întreaga lume, nu numai din Italia, din Toscana; sunt aşteptate mereu noi propuneri, pornind însă obligatoriu de la exigenţele celei mai înalte calităţi. Suntem foarte preocupaţi să îmbogăţim lista marilor nume ale artei lirice şi ale baletului prezente pe afişul nostru, dar ne străduim să şi aducem în atenţia publicului tineri; talente pe care le căutăm şi le selecţionăm dintre cei care se pregătesc în cadrul Academiei noastre de cânt. În acest an, 11 dintre discipolii noştri sunt incluşi pe afiş.

Dar iată şi câteva dintre marile nume ce apar în distribuţiile actualei ediţii: Daniela Dessi, Fabio Armiliato, Maria Guleghina, Walter Fraccaro, Martina Serafin sau Jan Storey. Dar şi în acest an mizăm pe îmbinarea emoţiilor auditive cu cele vizuale, deoarece alternăm punerile în scenă de tip tradiţional (cum sunt cele cu Tosca sau Turandot) cu montări mult mai moderne. Un exemplu ar fi Fanciulla del West care face parte din "colecţia" noastră sub genericul Scolpire l'opera, cu scenografii semnate de mari artişti contemporani. Decorul acestei opere este realizat de Franco Adami, italian care trăieşte de mulţi ani la Paris, iar pentru Madama Butterfly avem o versiune scenografică deosebită a japonezului Kan Yasuda.