Scriitorul francez Benoît Duteurtre - invitat să îşi lanseze cel mai recent roman în cadrul ediţiei de anul acesta a Târgului Internaţional de Carte "Bookfest" - realizează de zece ani o emisiune de muzică clasică la postul Radio France Musique, emisiune ce are mare succes: Etonnez-moi Benoît.

Duteurtre colaborează, de asemenea, cu publicaţiile "Le Figaro", "Marianne", "Paris Match" şi "L'Atelier du roman". Romanul său Le Voyage en France a fost distins cu Premiul Médicis în 2001 iar La petite fille et la cigarette a fost tradus în douăzeci de limbi. Şi pentru că nu se întâmplă foarte des ca un scriitor de succes să fie şi muzicolog, am profitat de vizita în România a lui Benoît Duteurtre pentru a afla mai multe despre pasiunea sa - muzica.

Sunteţi nu numai un foarte apreciat scriitor, dar şi pianist, aţi studiat muzicologia şi sunteţi atras de muzica contemporană. De unde vine această admiraţie pentru muzica nouă?

Muzica modernă a fost mereu cel mai important lucru pentru mine. Am început să iubesc muzica datorită opusurilor lui Debussy, ale lui Stravinski, iar apoi am descoperit muzica nouă. Ceea ce m-a condus către muzica modernă a fost curiozitatea descoperirii unor lucruri noi. Muzica contemporană m-a preocupat foarte mult în adolescenţă, iar apoi au început să mă intereseze şi alte lumi: ca muzica nouă americană, muzica repetitivă. Aşa că este deja o pasiune pentru mine.

Din 1999 sunteţi realizatorul unei emisiuni radiofonice ce se cheamă Etonnez-moi Benoît - şi este difuzată de postul France Musique în fiecare săptămână. Care sunt subiectele pe care le abordaţi aici?

Este ceva cu totul diferit, pentru că în privinţa muzicii noi încerc să ajut compozitorii prin intermediul unei asociaţii pe care o conduc, dar emisiunea mea radio este altceva. Aici mă ocup de muzica lejeră - operetă, chanson - aceasta fiind o altă faţetă a pasiunii mele pentru muzică.

Vreau ca repertoriul de operetă să fie redescoperit - pentru că aici, în Franţa, am cam uitat de acest gen. (Benoît Duteurtre este autorul unui eseu intitulat "Opereta în Franţa" - apărut în 1998 în publicaţia "Revue Opérette" N.Red.) Difuzez chanson-uri din anii 1920, 1930, ca şi valsuri, polci şi altele. Iată deci cum arată emisiunea mea, singura de acest gen din Franţa care are mare succes.

Felicitări! Şi pentru că sunteţi specialist în muzică nouă, aş vrea să vă întreb care este, după părerea dumneavoastră, locul pe care îl ocupă muzica nouă românească în spaţiul european în acest moment?

Din păcate, ea nu este foarte prezentă în viaţa muzicală europeană. În general se ascultă din ce în ce mai multă muzică din trecut, din secolele al XIX-lea, al XVIII-lea şi deci din ce în ce mai puţină muzică din prezent. Dar, probabil, într-o anumită măsură, este şi vina compozitorilor: cred că avantgarda s-a închis un pic prea mult în ea însăşi şi a tăiat căile de comunicare cu publicul - uneori din motive estetice; apoi, în paranteză fie spus, cred că ceea ce trebuie făcut - şi ceea ce eu fac în Franţa - este să încercăm să favorizăm împletirea repertoriului vechi cu muzica nouă, adică să cântăm lucrările contemporane în cadrul concertelor cu muzică mai cunoscută. Este ceea ce încerc să fac prin asociaţia mea din Franţa. (Scriitorul francez este şi autorul unui eseu - "Requiem pour une avant-garde" - care, în anul apariţiei sale, 1995, a stârnit controverse în lumea muzicală. n. red. )