Prima seara a lunii noiembrie 2009 a marcat începutul celei de-a patra editii a festivalului Sonoro, programat pâna în 13 noiembrie 2009 pe scene importante din Bucuresti, Iasi si Cluj-Napoca. Evenimentul prilejuieste reîntâlnirea cu muzicieni precum pianistele Mihaela Ursuleasa, Diana Ketler, violonistul Alexander Sitkovetsky si violoncelistul Bernhard Naoki Hedenborg. Cu ocazia deschiderii acestui nou "SoNoRo", violistul  Razvan Popovici - membru al Cvartetului "Raro" si director al festivalului - ne-a dezvaluit câteva dintre "surprizele" incluse în program, dar si motivele pentru care muzica româneasca nu s-a regasit pe afisul "SoNoRo" de aceasta data.

Festivalul "SoNoRo" a ajuns la cea de-a patra editie. Care sunt reperele programului din acest an?

Ca de obicei - o diversitate de concerte, artisti si locatii, plus multe fete noi; sunt, de asemenea, programate câteva surprize, printre care proiectia filmului PianoMania, regizat de Lilian Franck si Robert Cibis - în colaborare cu T.I.F.F., o premiera în România - o expozitie fotografica semnata Serban Mestecaneanu - la Galeria "Point Contemporary" , dar si doua vinuri create special pentru Festivalul "SoNoRo", cu "veleitati" muzicale: cel alb - "SoNoRo Vivace", iar cel rosu - "SoNoRo Cantabile".


Programul este unul divers, cu toate acestea muzica româneasca lipseste...

Nu este deloc o "strategie", pur si simplu asa s-a întâmplat. Întotdeauna m-am straduit sa alcatuiesc programele în functie de artistii care participa în cadrul "SoNoRo" si pentru ca în acest an avem câtiva invitati foarte "originali", nu am putut planifica piese românesti. Dar voi recupera, în viitor.


Editia "SoNoRo" 2009 propune, într-una dintre seri îmbinarea muzicii de camera cu proiectii video si o expozitie de fotografie. Cum s-a nascut aceasta viziune artistica inedita?

Pentru mine a fost întotdeauna important sa creez un "puzzle" artistic, deci daca publicul ia parte la toate concertele si toate actiunile din cadrul festivalului, poate avea la sfârsitul acestuia o parere complexa asupra ideii si filosofiei "SoNoRo". Fotografia reveleaza multe din "aventurile" noastre muzicale din timpul anului - care "relateaza" popasurile noastre din Italia, de la Portul Cultural Cetate sau Bucuresti - iar proiectia video este binevenita într-un asemenea context, pentru ca astfel putem experimenta si continua seria începuta în prima editie a festivalului, dorind sa atragem un nou public în salile "clasice" de concerte, dar si pentru simpla libertate de a experimenta."