Maestre Pavel Ionescu, pandemia dispare, se evaporă pur și simplu în fața muzicii, la Filarmonica din Bacău. Aici trăim o adevărată magie, de când pășim în clădirea Ateneului. Și chiar în acest an, dificil pentru muzicieni, ați reușit să marcați câteva aniversări importante pentru muzica românească. Puteți să-mi vorbiți despre aceste evenimente?

Mulțumesc în primul rând pentru cuvintele frumoase. Într-adevăr, când apare muzica, arta, celelalte probleme în mod normal ar trebui să dispară. În ciuda acestei pandemii, am ținut și am reușit să marcăm câteva aniversări importante pentru instituția noastră și nu numai. În primul rând este vorba despre aniversarea celei de-a 65-a stagiune a Filarmonicii. Filarmonica Mihail Jora a împlinit 65 de ani, în 1956 a fost primul concert. Concertul de deschidere al stagiunii din acest an, care avut loc la data de 23 septembrie, i-a fost dedicat patronului Filarmonicii noastre, "Mihail Jora 130 de ani de la naștere, 50 de ani de la moarte". O aniversare și o comemorare în același timp prin muzică, pentru că maestrul Ovidiu Bălan, a dirijat lucrări de Mihail Jora și de George Enescu, de la nașterea căruia se împlinesc 140 de ani. În același timp, la doar o săptămână distanță, Festivalul "Zilele Muzicii Contemporane", primul festival de acest gen din România, își aniversează și el, 35 de ani de la înființare. Acest festival a apărut, așa cum se știe, din inițiativa regretatului compozitor Liviu Dănceanu, băcăuan și prieten de lungă durată al acestei instituții. La înființarea în 1986 a acestui festival, au participat și Trio Syrinx și maestrul Ovidiu Bălan.

Deschiderea acestei ediții jubiliare a fost marcată printr-un concert dirijat de Ovidiu Bălan, el s-a aflat la pupitru în concerte, în toate cele 35 de ediții. Programul a cuprins lucrări ale unor maeștri români, Ulpiu Vlad, Liviu Dănceanu și Viorel Munteanu, cu Simfonia a-2-a din ciclu "Umbre și Geneze".

Legat de aniversarea lui George Enescu, ați participat cu orchestra și în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu" de la București din această toamnă, dar chiar și "Zilele Muzicii Contemprane" evocă cumva personalitatea lui George Enescu.

Fără îndoială. Toate lucrările compozitorilor români care sunt interpretate în acest an la "Zilele Muzicii Contemporane", evocă cumva figura lui George Enescu prin urmele pe care marele compozitor le-a lăsat în peisajul componistic românesc. Chiar și în concertul de deschidere, prima lucrare care i-a aparținut lui Ulpiu Vlad, cu titlul "În lumina evocării. George Enescu" și-a dorit să ne reamintească ceea ce ne-a lăsat moștenire marele compozitor. În cea de-a doua seară, am avut un ansamblu binecunoscut din Italia, ansamblul Dedalo dirijat de Vittorio Parisi, cu lucrări de compzitori italieni, însă nici ele nu sunt departe de muzica lui George Enescu pentru că, după cum bine știm, Enescu în anumite lucrări ale sale, a prezentat teme din folclorul italian și a avut fără doar și poate, influențele lui din creația componistică italiană.

Cum ați gândit de fapt această editie jubiliară cu numărul 35 a Zilelor Muzicii Contemporane care se desfășoara între 1-3 octombrie 2021? Ce personalități ați invitat?

În primul rând, m-am gândit la o constantă care să dea continuitate, mai întâi, prezența celor care au început acest festival și l-au continuat timp de 35 de ani. Și aici l-am avut în primul rând pe dirijorul Ovidiu Bălan care a dirijat toate cele 35 de ediții, fără excepție. A doua constantă, ar fi muzica lui Liviu Dănceanu, încă o prezență permanentă a Festivalului și vom continua să îi promovăm creația și să ne aducem aminte permanent de această uriașă personalitate, Liviu Dănceanu. Avem apoi câțiva compozitori care au fost întotdeauna alături de instituția noastră, ca Viorel Munteanu, Ulpiu Vlad și prin prezența Formației Archaeus, în ultima seară a festivalului, avem din nou o continuitate în timp, pentru că ei, au fost prezenți în toate edițiile festivalului, cu lucrări de compozitori români sau străini și desigur cu lucrări ale lui Liviu Dănceanu în toate genurile, de la Operă la muzică de divertisment și bineînțeles, toate încadrate în această mare familie a muzicii contemporane.

Știu că v-a preocupat în permanență calitatea și profesionalismul Orchestrei "Mihail Jora" și cu adevărat, partiturile pe care Orchestra le-a abordat în acest festival, cu mult simț artistic și dăruire, au fost deosebit de dificile. Cum ați reușit să cooptați niște instrumentiști atât de performanți în orchestră? Cred că în proporție de 80 la sută sunt tineri, nu?

Acesta este și secretul nivelului profesional, zic eu, de excepție, pe care în ultimii ani l-a atins Orchestra Filarmonicii din Bacău. M-a preocupat permanent întinerirea Orchestrei, dar o întinerire, nu numai cu elemente care aduceau tinerețe și prospețime, ci și cu elemente care aduceau în plus dorința de afirmare. Cred că ceea ce ne-a ajutat foarte mult să ajungem la acest nivel, a fost pe de-o parte, prezența instituției în foarte multe manifestări naționale și internaționale. Este orchestra cu cea mai mare vizibilitate din România, a susținut în același timp peste 2000 de concerte în străinătate începând cu anul 1990. Pe de altă parte, este posibilitatea pe care le-o oferim acestor tineri să se manifeste nu numai în cadrul orchestrei, dar și ca soliști, dar și în recitaluri. Practic, în fiecare stagiune, mai mult de jumătate din colectivul orchestrei, cântă în fața publicului, fiecare în calitate de solist cu orchestra noastră, sau în recitaluri. În acest mod, ei se confruntă cu publicul, se confruntă cu critica, și sunt astfel obligați să se pregătească constant, ca să se prezinte la un nivel cât mai înalt. În acest fel, prin creșterea lor profesională, ajungem și la creșterea performanței orchestrei.

Armosfera la această ediție a Festivalului "Zilele Muzicii Contemporane" a fost cumva colocvială, aș spune, ca între prieteni, a existat o legătura sufletească vizibilă între artiști și public. Cum faceți să atrageți publicul la concertele de muzică contemporană și la concerte în general?

Da, este o atmosferă de familie pentru că în timp, pe lângă orchestră și cei care au inițiat acest festival, au venit profesioniști, oameni de calitate, chiar și persoane din alte domenii de activitate care au îndrăgit și au dorit să susțină festivalul. De aceea, toți cei care vin constant în sală, n-aș putea spune că s-au îndrăgostit de muzica contemporană, dar cu siguranță, reușesc să o înțeleagă mai bine decât alte persoane care vin aleatoriu la aceste manifestări, și au rămas alături de instituția noastră de-a lungul anilor. Dar, cu siguranță, va fi nevoie în anii care urmează să intensificăm acest efort de a aduce publicul și la concerte în care muzica contemporană este predominantă. Nu numai la acest festival, dar și în concertele de peste an, Filarmonca din Bacău programează tineri compozitori, sau compozitori deja consacrați, avem așadar în stagiune, concerte în care predomină creația secolelor 20 și 21.

În condițiile actuale, ați reușit să schițați stagiunea care începe acum?

Da. Și cred că toți colegii din celelalte instituții de cultură și-au schițat stagiunile, desigur cu câte un semn de întrebare, la fiecare dintre manisfestări. La Filarmonici se pune problema că dacă programezi concerte cu formule de orchestră mari, cu lucrări de anvergură, există riscul, mai mic sau mai mare, ca în momentul în care urmează să fie interpretată respectiva lucrare, să nu fie permisă pe scenă decât prezența unei jumătăți din colectiv sau să se impună o reducere semnificativă a colectivului de interpreți. Și de aceea, de foarte multe ori, programăm lucrări de Bruckner, Brahms, Mahler, Stravinski și ne trezim că nu putem să le interpretăm pentru că facem un deserviciu muzicii dacă reducem partidele din orchestră și atunci suntem nevoiți să schimbăm programele. Acestea sunt stabilite până la sfârșitul stagiunii, așa cum facem de fiecare dată, dar suntem pegătiți și să intervenim dacă timpurile se schimbă.