Dacă în lume există câteva mari orchestre care-și angajează dirijorii ținând cont de votul instrumentiștilor din colectivul respectiv, la Brașov a avut loc o primă competiție în care ansamblul a decis câștigătorii, după cum a subliniat în cuvântul său introductiv Cristian Oroșanu, președintele acestui concurs - un concurs internațional intitulat nu degeaba Orchestra's Conductor Democratic Competition... Așadar, aceasta este prima competiție în care votul tuturor membrilor orchestrei a decis câștigătorii în seara de joi 23 iunie, după repetiția cu public de dimineață și gala de la ora 19.00, în care au evoluat ultimii trei finaliști, selectați tot în această manieră dintre cei 18 care s-au aflat la pupitru în cele trei zile precedente. Așadar, a fost o veritabilă cursă - nu neapărat contra cronometru, o cursă a atenției și a rigorii profesionale din partea acestor muzicieni și una de rezistență pentru Orchestra Filarmonicii din Brașov și solistul Valentin Șerban, care s-a "confruntat" într-un dialog interpretativ, rând pe rând, cu toate cele 18 baghete aspirante la premii.

Un concept nou, în care - după o primă etapă online la care s-au înscris 132 de concurenți - au fost chemați la Brașov 60, cărora li s-a oferit ocazia de a conduce o formație restrânsă, de dimensiuni camerale; dintre cei 18 aleși de instrumentiștii ansamblului brașovean - ei dirijând câte două partituri, una simfonică și alta concertantă pentru vioară și orchestră, într-un discurs romantic cu destule probleme de urmărit - au fost selectați trei, cei care au tras la sorți programul oferit în ultima zi a finalei.

Despre această experiență diferită față de activitatea sa de până acum, violonistul Valentin Șerban - partener al tuturor finaliștilor - a explicat: "A fost foarte interesant: eu sunt obișnuit să colaborez pentru un concert cu singur dirijor, să repet o data, de două ori, poate chiar de trei ori dar acum am repetat în trei zile cu 18 dirijori! Desigur, fiecare având calitățile sale, căci așa se întâmplă în orice context și în orice competiție, așa că uneori am putut să respir pe scenă, alteori nu… poate fi chiar foarte complicat. Cel mai interesant mi s-a părut să apelez într-un anume fel la imaginație, să cânt altfel: cântând aceste piese de mai multe ori, orchestra se obișnuiește cu mine, cu maniera mea interpretativă și pentru a evita acest aspect (ca orchestra să "meargă pe pilot automat") a trebuit să caut să fac lucruri noi, să îi surprind ca să se vadă ce face dirijorul în acel context… Eu cred că așa trebuie pentru a avea un concurs cinstit, relevant… Dacă prima dată versiunea este nouă pentru orchestră și dirijorul încearcă să facă față momentului, când ajung să cânt a 5-a oară nu mi se pare corect ca ansamblul să fie foarte familiarizat cu ceea ce urmează să fac, ceea ce nu ar mai pune dirijorul în aceeași situație cu ceilalți… Deci, m-am străduit să cânt de fiecare data altfel; asta a fost "licența" pe care mi-am permis-o și mai mulți membri ai orchestrei mi-au spus că apreciază acest aspect, căci le-a captat și lor mereu atenția. Oricum au fost alese piese foarte solicitante pentru dirijor, foarte diverse și cu foarte multe schimbări, caractere foarte diferite…"

Pe locul I s-a clasat mai experimentatul dirijor britanic Simon Chalk, care a avut ocazia de a oferi în finală prima dintre simfoniile lui Serghei Prokofiev, celebra "Clasica" op.25; cu tempo-uri "așezate" în primele trei mișcări, cu o riguroasă decupare a scriiturii polifonice și cu sublinierea modernității armoniilor specifice acestui autor, Simon Chalk a excelat în vervă și dinamism în mișcarea finală a lucrării."Această simfonie este cu totul deosebită în repertoriul lui Prokofiev; după mine este o privire a lui Prokofiev spre timpul trecut, prin ochii modernității… Când ne apropiem de muzică (atunci când nu suntem în ipostaza de compozitor) trebuie să arătăm foarte mult respect în felul nostru de a o gândi… M-ați întrebat - fiind înainte mulți ani violonist - cum mă simt acum acompaniind un solist la acest instrument: cred că cel mai important este să comunici în adevăratul sens al cuvântului cu partenerul tău din fața orchestrei; am lucrat mult cu cântăreți, cu pianiști dar probabil cel mai mult cu violoniști, pentru că ei au dorit să colaborăm împreună (probabil tocmai pentru că știau că am fost și eu aproape de acest instrument și îi pot înțelege mai bine). Dar întotdeauna există provocări: a realiza echilibrul sonorităților, dozaje, felul în care ne urmărim… aș putea însă să vă răspund că mă simt parcă mai confortabil având ca solist un instrument cu coarde!" Iar în gala de la Brașov, Simon Chalk l-a asistat cu multă atenție și siguranță pe Valentin Șerban în Melodiile lăutărești de Pablo de Sarasate, cu un final înflăcărat, de mare virtuozitate accentuate și de viteza abordată. Intrebat ce l-a făcut să vină la această competiție, dirijorul britanic a mărturisit: "Cu ani în urmă am participat la astfel de manifestări și după al doilea concurs mi-am spus că nu o voi mai face vreodată; dar acesta mi s-a părut total diferit și m-a atras prin faptul că rezultatele aici sunt decise de orchestra (ea reprezintă juriul) ceea ce mi se pare cea mai bună variantă pentru mulți dirijori: dacă ansamblul te apreciază înseamnă că va dori să te cheme din nou și ai ocazia să colaborezi de mai multe ori acolo - ceea ce este ideal! Ca dirijor, nu produci practic sunetele și eu cred cu tărie că rostul meu este să conduc sunetul (cel făurit de orchestra), să îl modelez ca o materie fluidă și de aceea și renunț să folosesc bagheta în mișcările lente, deobicei mai lirice, mai interiorizate, pentru că așa am impresia că se creează parcă o legătură mai sugestivă cu cei aflați în fața mea - cei care fac să răsune cu adevărat partitura."

Locul al doilea a revenit mai tânărului Kin Szeto, originar din Hong Kong, dar (la cei 34 de ani ai săi) doctorant la Cincinatti, în SUA, unde ocupă și funcția de dirijor asistent al orchestrei de studenți.Pentru el ocazia de a lucra cu un colectiv profesionist a reprezentat o mare bucurie iar la repetiție a ținut să arate cât de atent cunoaște în detaliu scriitura Uverturii la "Italianca în Alger" de Gioacchino Rossini, în timp ce seara, în concert a mizat pe o gestică amplă, clară, pentru a obține paleta de nuanțe contrastante; mai dificil s-a conturat dialogul cu solistul în Vals-scherzo de Piotr Ilici Ceaikovski, unde bagheta dirijorală a fost mai puțin maleabilă.

Poziția a treia în această ierarhie a fost ocupată de slovena Andreja Solar, cu o activitate destul de lungă la conducerea unor formații militare; o gestică unduitoare (estompând uneori precizia intrărilor) a caracterizat lirismul cantabil din Uvertura "Hebridele" de Felix Mendelssohn, căpătând însă pregnanță în finalul impetuos, fără însă a fi la fel de convingătoare atunci când a secondat solistul în Introducere și Rondo capriccioso de Camille Saint Saens. Andreja Solar a primit, de altfel, și Premiul special pentru "Cea mai bună dirijoare" din concurs, căci la această competiție au venit în orașul de la poalele Tâmpei 15 dirijoare pentru această manifestare care nu a impus o limită de vârstă.

Important de adăugat este că acești 3 dirijori au obținut - pe lângă un premiu în bani și acest statut de laureat - și șansa de a reveni la Filarmonica din Brașov în stagiunile următoare. Și, în plus, prin faptul că această competiție a invitat manageri de la filarmonicile din Iași, din Tg. Mureș, Ploiești, Satu Mare, de la Orchestrele și Corurile Radio, dar și reprezentați ai unor importante agenții de impresariat din străinătate, acestor finaliști li se oferă șansa de a fi poate invitați și în alte părți.

Iată, așadar, un proiect extrem de interesant, excelent organizat, apreciat de toți cei prezenți - inclusiv de concurenți, un eveniment care s-a bucurat și de un mare succes de public, fapt atestat de aplauzele îndelungate ale celor aflați în Sala "Patria", iar ultima zi a competiției a fost difuzată și pe internet, acumulând deja câteva sute de vizualizări în timpul transmisiunii live a concertului.

Galerie foto: