Astăzi, 29 şi mâine, 30 noiembrie, la Ateneul Român vor avea loc două concerte dedicate Zilei Naționale a României. La pupitrul Filarmonicii "George Enescu" se va afla chiar dirijorul principal al orchestrei. Soliștii vor fi membri ai instituției bucureștene. Aflăm detalii despre programul concertului de la Gabriel Bebeșelea.

Domnule Gabriel Bebeșelea, concertele din 29 și 30 noiembrie se plasează sub semnul Zilei Naționale a României, programul având o alcătuire neobișnuită, inclusiv din perspectiva soliștilor implicați, care vor cânta la vioară, violoncel, oboi, fagot, clarinet, tubă, respectiv flaut. Ce atmosferă doriți să creați prin aceste evenimente cu un program atât de divers construit?

Într-adevăr, cele două concerte din 29 și 30 noiembrie ale Filarmonicii "George Enescu" au un program inedit din mai multe puncte de vedere. Pe lângă lucrări ale unor compozitori români - să le spunem canonici - precum George Enescu, Pascal Bentoiu sau Theodor Rogalski, vor fi interpretate lucrări concertante în care soliștii sunt chiar muzicieni ai Filarmonicii "George Enescu". Rafael Butaru, Dan și Alexandru Avramovici, Mădălina Fara, Doris Iorga, Laurențiu Sima, Laurențiu Darie și Ion Bogdan Ștefănescu sunt muzicienii Filarmonicii "George Enescu" care vor interpreta mai întâi în orchestră și de acolo vor veni în centrul scenei, de unde vor cânta piesele concertante. Un alt punct de vedere interesant pentru care noi am zis că acest concert este unul inedit este faptul că piesa de deschidere a acestui concert este o lucrare care se interpretează foarte rar, este extrem de rar întâlnită în programele de concerte, o piesă pe care George Enescu a compus-o la Paris pe când avea 15 ani: Suita română, iar aceasta este de fapt o temă cu variațiuni pe cântecul care a devenit actualul nostru imn național: Deșteaptă-te române.

Cum spuneați mai devreme, aceste concerte au loc cu participarea mai multor soliști care sunt membri ai filarmonicii bucureștene. Ce semnificație are această alegere?

Ideea este ca publicul bucureștean să vadă muzicienii filarmonicii din mai multe perspective. Să vadă atât perspectiva orchestrală - cum îi vede săptămână de săptămână - dar să vadă și multifațetarea aceasta a muzicienilor care formează colectivul filarmonicii, din perspectivă solistică.

În ceea ce privește compozitorii români ați ales, cum spuneați, partituri foarte rar interpretate sau chiar inedite cum este Suita română de George Enescu, la care se adaugă Suita transilvană de Pascal Bentoiu și Dansul românesc nr. 2 pentru tubă și orchestră de Ionel Dumitru, dar și cele Trei dansuri românești de Theodor Rogalski. Cum credeți că va primi publicul aceste descoperiri muzicale? Dansurile românești de Rogalski sunt binecunoscute, dar despre celelalte este cu siguranță nevoie să aflăm mai multe. Ne puteți ajuta?

Cu siguranță publicul va aprecia această infuzie, să-i spunem, de muzică românească, pentru că, la urma urmei este un concert dedicat Zilei Naționale, iar din acest punct de vedere nu poate fi trecut cu vederea faptul că folclorul românesc a fost baza componisticii naționale pentru o foarte lungă perioadă de timp, l-a inspirat atât pe George Enescu, cât și pe compozitori din zilele noastre. Despre cele Trei dansuri românești de Theodor Rogalski cred că sunt foarte puține lucruri de spus în momentul acesta, pentru că sunt destul de des interpretate, dar lucrarea lui Pascal Bentoiu este o piesă foarte interesantă pentru că a compus-o după ce a studiat folclorul din Transilvania la Institutul de Folclor din București și există o asemănare foarte interesantă cu György Ligeti, care a compus Concertul românesc exact în aceeași perioadă, tot după un stagiu de studii asupra folclorului românesc, tot la Institutul de Folclor din București. Cele patru dansuri care sunt orchestrate practic de Pascal Bentoiu arată întreg arealul folclorului transilvan printr-o orchestrație extrem de rafinată și rarefiată a lui Pascal Bentoiu, pe care îl cunoaștem mai mult din perspectiva compozitorului unei muzici destul de avangardiste, dar mai ales cea a cercetătorului și a enescologului și a celui care a finalizat o mare parte din lucrările pe care George Enescu nu a reușit să le finalizeze.

În program sunt reunite creații românești (o opțiune firească având în vedere prilejul), dar și din repertoriul clasic și romantic austro-german și francez. Există un numitor comun al lor?

Ideea a fost, după cum spuneam mai devreme, să aducem în față soliștii filarmonicii și atunci, lucrările selectate sunt piese care pot să arate parcursul întregii istorii, evoluția aceasta a solistului, de la o simfonie concertantă pentru patru instrumente înspre lucrări concertante pentru un singur instrument.