Opera Naţională Bucureşti a deschis vineri, 1 octombrie 2021, stagiunea cu numărul 100. Publicul a putut urmări opera "Tosca" de Giacomo Puccini, spectacol realizat în regia şi scenogafia lui Mario De Carlo. Cap de afiş al distribuţiei a fost Sir Bryn Terfel, unul dintre soliştii de referinţă ai momentului, la nivel mondial, invitat pentru două reprezentaţii ale acestui titlu.

Opera Naţională Bucureşti a deschis vineri seară stagiunea în care va celebra 100 de ani de la primul său spectacol, eveniment petrecut în 8 decembrie 1921. Spectacolul ales pentru deschidere a fost "Tosca", operă de Giacomo Puccini, în distribuţia căreia a fost invitat Sir Bryn Terfel, excepţionalul bas-bariton galez pe care publicul bucureştean l-a putut urmări în recital pe scena Ateneului Român, în cadrul ediţiilor din 2017 şi 2019 ale Festivalului Internaţional "George Enescu". Atunci, am avut parte de seri spumoase, în care ne-am delectat şi încântat cu muzica interpretată formidabil de jovialul muzician. Acum, am avut parte de o altă latură a celebrului Bryn Terfel care a oferit o demonstraţie de măiestrie dramaturgică. De la primul pas făcut pe scena Operei, în aplauzele publicului, ne-a convins că este cu adevărat Scarpia, poliţistul corupt, dispreţuitor, cinic, vulgar şi sadic, optând să nu-i acorde atribute care să evidenţieze statutul de nobil pe care personajul îl avea. Un artist desăvârşit, Bryn Terfel a folosit totul în construirea rolului - mimică, gestică, o bogată paletă cromatică vocală, o perfectă corelaţie între cuvinte şi textul muzical, aparteuri rostite cum rar mai avem ocazia să auzim. În jocul său s-a folosit chiar şi de statura sa, Terfel având o înălţime de 1,93 m, deci mult peste cea a partenerilor săi de scenă. Vocea sa nu are un volum extraordinar, nici acustica sălii nu ajută cântăreţii, iar orchestraţia pucciniană ştim că poate acoperi vocile soliştilor dacă relaţia fosă-scenă nu-i echilibrată în permanenţă. Dar Bryn Terfel nu a făcut greşeala pe care mulţi artişti o fac în astfel de situaţii; nici măcar o dată nu a încercat să intre în competiţie cu orchestra, preferând să lase momentele în nuanţe foarte mari să treacă precum un val în urma căruia el se evidenţia din nou. Aşadar, un Scarpia cum n-am mai auzit şi văzut de ceva timp. Bryn Terfel a evoluat alături de soliştii Operei bucureştene, o distribuţie omogenă, cu Iulia Isaev în rolul titular, care ne-a captivat cu frumuseţea glasului său, Daniel Magdal în Cavaradossi ne-a încântat cu siguranţa şi strălucirea acutelor sale, cu Marius Boloș, Ion Dimieru, Valentin Racoveanu, Dan Indricău, Filip Panait şi Mădălina Barbu. Şi-au dat concursul ansamblurile instituţiei - orchestra, corul şi corul de copii, conducerea muzicală aparţinându-i dirijorului Tiberiu Soare. Întrucât Scarpia moare la finalul actului secund, Bryn Terfel a avut timpul necesar pentru a se elibera de masca personajului întruchipat, aşa că la aplauzele care au încheiat spectacolul l-am revăzut pe Bryn Terfel, el însuşi, omul agreabil şi zâmbitor. În concluzie, Opera Naţională Bucureşti a deschis noua stagiune cu un spectacol foarte bun, în prezenţa unui public numeros, ţinând totuşi cont de restricţiile în vigoare.

Pentru că actul al II-lea îl are în prim plan pe Scarpia, iar Bryn Terfel a creat senzaţie cu interpretarea sa, am înregistrat la cald impresia istoricului de teatru Lucian Sinigaglia:

Sunt foarte emoționat de ceea ce am ascultat în acest al doilea act. Iulia Isaev și Sir Bryn Terfel sunt doi mari interpreți ai rolurilor Tosca, respectiv Scarpia și mă bucură faptul că i-am ascultat, pentru că - știu fie din istoria instituției, fie i-am văzut pe viu -  mi se pare că sunt continuatorii unei mari tradiții în interpretarea acestor roluri extrem de grele, respectiv Iulia Isaev vine după Dora Massini și Maria Voloșescu, Virginia Zeani, Raina Kabaivanska, Grace Bumbry, iar Sir Bryn Terfel vine după Aldo Protti, Tito Gobbi, David Ohanesian, Nicolae Herlea. În totul, mă bucur că s-a redeschis stagiunea cu "Tosca", una din operele mele preferate și sunt extrem de fericit că i-am ascultat în acest act al doilea pe Iulia Isaev, care știu că a făcut roluri și la Metropolitan și pe marele, unicul artist Sir Bryn Terfel.

La final de spectacol, regizoarea Anda Tabacaru ne-a mărturisit:

Sunt foarte fericită că am putut să asist la acest spectacol. A fost realmente o sărbătoare. Este pentru a treia oară când îl aplaud pe Bryn Terfel pe viu. Ce să spun, este prototipul actorului de operă ideal pentru secolul XXI, adică are o expresivitate vocală ieșită din comun și am avut senzația că îl văd pe Orson Wells într-o piesă de teatru, jucând un Shakespeare. Spectacolul a fost într-adevăr, după opinia mea, un spectacol de echipă. Toți s-au străduit să-l înconjoare cu talent, să-i dăruiască lui Bryn Terfel și publicului de asemenea, foarte multă autenticitate în crearea personajelor. Vocal, toți au fost în formă și îi felicit, de asemenea și pe Iulia Isaev și pe Daniel Magdal, care au știu să îl înconjoare pe Bryn Terfel cu tot ce au avut ei mai bun.